In urma cu doi ani, atunci cand Planul B 2.0 a vazut lumina tiparului, datele despre topirea ghetarilor erau ingrijoratoare. Acum, ele sunt de-a dreptul alarmante. In urma cu doi ani, eram constienti ca exista un numar de state in declin.

Acum, suntem martorii cresterii numarului acestora cu fiecare an. Iar statele in declin nu sunt altceva decat semnele timpurii ale unei civilizatii in declin. In urma cu doi ani, pretul petrolului era de 50 dolari pe baril. La sfarsitul anului 2007, el a atins deja cifra de 90 dolari pe baril. In urma cu doi ani, rapoartele pe care le prezentam aratau ca productia de cereale nu a reusit sa faca fata consumului. Acum, rezervele de cereale sunt pe cale sa atinga un minim istoric. In urma cu doi ani, in cadrul Planului B 2.0 faceam afirmatia ca daca vom continua sa construim distilerii de etanol pentru a converti cerealele in combustibil auto, pretul cerealelor va ajunge din urma pe cel al petrolului. Acum, in Statele Unite ale Americii, pretul porumbului aproape ca s-a dublat, in timp ce pretul graului s-a majorat cu peste 200 %. Pe plan economic, China a depasit in prezent S.U.A. in ceea ce priveste consumul resurselor de baza.

Daca in 2030 numarul de automobile din S.U.A. va ajunge la 3 masini pentru 4 persoane, atunci in China vor exista 1,1 miliarde de automobile care vor consuma 98 milioane de barili de petrol pe zi, cu mult peste productia mondiala actuala. Deci, modelul economic occidental nu va functiona pentru China. Atunci, el nu va functiona nici pentru India si nici pentru celelalte 3 miliarde de oameni din tarile in curs de dezvoltare care isi doresc sa traiasca visul american. Si, intr-o economie mondiala globalizata, in care toti depindem de aceleasi resurse (cereale, petrol si otel), acest model nu va mai functiona nici pentru tarile industrializate