Cultura romana nu are inca marile sinteze si nici lucrarile cu caracter enciclopedic pe care le au alte culturi ale lumii. Evenimentele dramatice din ultima jumatate de secol au impiedicat elaborarea unor asemenea opere.

In domeniul literaturii, din 1941, cand a aparut monumentala Istorie a literaturii romane de la origini pana prezent de G. Calinescu, nu s-a mai scris ceva similar.

S-au facut doar proiecte (sau tentative esuate, cum a fost Istoria literaturii romane contemporane a lui Marian Popa).

Lucrarea lui Alex. Stefanescu acopera exact perioada ramasa neexaminata de la G. Calinescu si pana azi. Titlul ei este edificator: Istoria literaturii romane contemporane (1941–2000).

Cartea are 1176 de pagini format mare si 1500 de ilustratii (fotografii, desene, coperte de carti, manuscrise, afise). Exista si un indice de nume (aproximativ 2000 de personalitati).
Cele 118 capitole ale ei sunt grupate in cinci sectiuni:
- 1941–1947. Sfarsitul unei lumi
- 1948–1959. Arta supravietuirii literare
- 1960–1971. Primavara de de la Bucuresti
- 1972–1989. Refuzul revolutiei culturale
- 1990–2000. Renastere confuza

Autorul, Alex. Stefanescu, un critic literar cunoscut (redactor-sef la o revista literara prestigioasa, Romania literara) si-a asumat o sarcina dificila: sa povesteasca ce s-a intamplat cu literatura tarii lui intr-o perioada istorica nefavorabila literaturii. El isi indeplineste aceasta misiune reconstituind, pe baza unei vaste documentatii, atmosfera culturala si sociala din fiecare perioada si explicand mecanismele prin care regimul comunist incerca permanent sa transforme literatura intr-un instrument de propaganda. Tot el analizeaza insa si modul in care scriitorii reuseau, cu ingeniozitate si curaj, sa se sustraga acestor constrangeri (sau cum unii dintre ei nu reuseau si isi ratau destinul de scriitori). Cartea ofera o imagine cuprinzatoare a ceea ce este valoros, a ceea ce ramane din literatura romana postbelica. Totodata, aceasta carte poate fi citita ca un roman plin de viata, intrucat autorul are talent literar si face din scriitori personaje expresive, greu de uitat.

******

Alex. Stefanescu spune: Cartea aceasta are un titlu conventional, care poate sa-l dezamageasca pe un cititor sensibil. Drama povestita în paginile ei nu se regaseste în neutra sintagma Istoria literaturii române contemporane. Este ca si cum o povestire despre un naufragiat înfometat care ar ajunge sa manânce scoarta de copac s-ar intitula Prânz la iarba verde.

Titlul potrivit ar fi fost Ce s-a întâmplat cu literatura româna în timpul comunismului (sau macar Literatura româna în timpul comunismului). Am renuntat însa la el întrucât în ultimii ani s-a ajuns la un fel de alergie la tot ce aminteste de politica. Unii cititori ar fi putut crede ca au în fata o scriere propagandistica, ceea ce aceasta lucrare, în realitate, nu este.

A mai existat o varianta, gândita de Nicolae Motoc, pe vremea (îndepartata) când publicam fragmente dintr-o ipotetica istorie a literaturii române contemporane în revista Tomis din Constanta: Istoria exacta a literaturii române contemporane. Mi-a placut acest titlu, în care adjectivul "exacta" urmareste sa puna în evidenta modul meu transant de a ma pronunta în diverse probleme (în opozitie cu stilul evaziv al altora). Cititorii ar fi crezut însa ca ma laud cu exactitatea informatiilor din carte, ceea ce i-ar fi stimulat sa se pasioneze de vânarea unor inadvertente. Inadvertente, probabil, n-ar fi gasit, sau ar fi gasit prea putine, dar ar fi citit cartea, în mod sigur, gresit.

Alte fragmente - de data aceasta din forma ultima a lucrarii - au aparut dupa 1989 în România literara, sub genericul La o noua lectura. si acesta ar fi fost un titlu adecvat pentru carte, adecvat, dar incomplet, referindu-se doar la comentariile critice propriu-zise, nu si la analizele unor practici, tendinte etc. specifice perioadei postbelice.

Pâna la urma m-am întors, resemnat, la formularea traditionala, folosita (si implicit verificata) de înaintasi, Istoria literaturii române contemporane, careia i-am adaugat anii luati ca reper: 1941-2000. Dar, repet, în esenta cartea reprezinta un raspuns la întrebarea "ce s-a întâmplat cu literatura româna în timpul comunismului"? Consider ca am datoria morala sa povestesc ce s-a întâmplat, pentru ca mi-a fost dat sa fiu si eu unul dintre martori. (Alex. stefanescu)