In centrul cartii CIA 5 ani de furie sta istoria Agentiei dupa 11 septembrie 2001. In rezumat, discreditarea CIA, mai ales de seful Pentagonului, Donald Rumsfeld, tot mai influent, al carui serviciu de contrainformatii al armatei ajunge sa aiba o influenta tot mai mare in cadrul Comunitatii de Informatii, care se intruneste la Casa Alba. Pe aceasta cale, titularul de la Pentagon ii comunica presedintelui Bush ce-i place sa auda, de fapt dezinformandu-l, cum ar fi informatia ca regimul de la Bagdad al dictatorului Saddam Hussein ar detine arme nucleare si altele de distrugere in masa, ceea ce s-a dovedit a nu fi adevarat, dupa invadarea Irakului de catre coalitia anglo-americana, careia i s-au alaturat cu trupe si alte state aliate, inclusiv Romania.
Stranie intorsatura a istoriei: tocmai in momentul in care informativul se declara public in criza, societatea americana dispune de o informatie mereu alimentata, deschisa si plurala. Dar acest razboi de dupa 11 septembrie este marcat de un fapt nou, inedit in istoria Statelor Unite si a serviciilor informative: CIA nu mai tace!
Manipularile informativului, minciuna de stat, aul plasat asupra intereselor energetice si militaro-industriale aflate la originea razboiului din Irak din 2003 au zdruncinat increderea societatii civile in conducatorii ei. Cu fostii sai agenti si cu scurgerile lor de informatii, care anunta "sfarsitul unui mit", cel al bunului spion in serviciul unei cauze care poate fi aparata, CIA a contribuit la criza identitara i politica pe care o traverseaza Statele Unite
Despre autor:
Om de litere, istoric, profesor la Institutul National al Limbilor si Civilizatiilor Orientale, director de cercetari la IRIS, Durandin semneaza mai multe lucrari consacrate relatiilor euroatlantice si Statelor Unite ale Americii (La Dynastie des Bush, 2003; La CIA en guerre, 2003; Europe: l'utopie et le chaos, 2005; CIA. Cinq annees de colere, 2007), dar si Romaniei (La Roumanie de Ceausescu, 1988; Ceausescu, Verites et Mensonges d'un roi communiste, 1990; Histoire des Roumains, 1995). Este autoarea romanului Le Bel ete des camarades, 1998. |
