„Insemnarile critice din Alchimia existentei, la fel de profunde si de scinteietoare ca si cele din cartile anterioare, dezvaluie o latura mai putin pusa in valoare pina acum a scrisului lui Alexandru Paleologu, si anume aceea de portretist si de evocator. (Nicolae Manolescu)
Alchimia existentei este cartea unui mare moralist al sfirsitului de secol XX, scrisa intr-o epoca „dramatica si dementa”, in care curajul opiniei si al reprosului indreptatit era pedepsit. Republicat dupa 25 de ani, volumul trebuie citit in contextul istoric al anilor '80 pentru a evalua curajul cu care Alexandru Paleologu aduce in discutie, aforistic, in eseuri pe teme culturale, sentimente confiscate, vehiculate pina la tocire - patriotism, dragoste, recunostinta, dar si cuvinte interzise, din motive evidente - grandomanie, libertate, geniu. Este curajul ginditorului care stie ca „teama de moarte e boala celor ce nu pot iubi”. Actualitatea eseurilor despre Europa unita, dezastrele ecologice, evolutia artei si a literaturii, ideea de putere dezvaluie nu doar intelepciunea moralistului, ci si marea lui capacitate vizionara, „rezistenta in posteritate”.
„Insemnarile critice din Alchimia existentei, la fel de profunde si de scinteietoare ca si cele din cartile anterioare, dezvaluie o latura mai putin pusa in valoare pina acum a scrisului lui Alexandru Paleologu, si anume aceea de portretist si de evocator. Incet, incet, eseistul se revela si un remarcabil prozator, stapinind, pe linga arta prozei de idei, o arta de povestitor, nonsalanta si riguroasa, o intuitie subtila in observarea oamenilor, la care trebuie adaugat stilul foarte personal si cultivat.” (Nicolae Manolescu)
Carti scrise de acelasi autor: Alexandru Paleologu
Paradoxul e o alarma a inteligentei, un contact inedit cu adevarul ...
Absolvent al liceului "Spiru Haret" si licentiat in drept, Referent la Comisia Romana de Aplicare a Armistitiului (1944-1945), Alexandru Paleologu a devenit in 1946 Atasat de legatie la Ministerul Regal al Afacerilor Externe al Romaniei, functie pe care a ocupat-o pana in anul 1948. Intrand in vizorul Securitatii, politicianul a reusit sa traiasca in clandestinitate in orasul Campulung-Muscel pana in 1956, cand a devenit Cercetator stiintific la Institutul Academiei Romane pentru Istoria Artei, Sectia Arta Veche. In anul 1959 a fost arestat si condamnat la 14 ani de munca silnica.
Eliberat in urma unui decret de gratiere din 1964, a fost reintegrat in acelasi Institut, insa la sectia Teatru. Intre anii 1967-1970 Alexandru Paleologu a fost secretar literar la Teatrul "C.I.Nottara", Bucuresti, dupa care a devenit redactor la Editura "Cartea Romaneasca", unde a ramas pana in 1976.
Eseist si critic literar, format la scoala lui Paul Zarifopol, caruia i-a ingrijit mai multe antologii, celebru mai ales prin volumul "Bunul simt ca paradox", Alexandru Paleologu a devenit la 1 februarie 1990 ambasador al Romaniei in Franta, insa doar pana la 7 iunie 1990, in mijlocul manifestarilor anticomuniste din Piata Universitatii, sustinute de Grupul Pentru Dialog Social, la fondarea caruia a contribuit, ce sustinea mai ales respectarea punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara.
Intre anii 1992-1996, "Ambasadorul golanilor" a fost Senator al Partidul Aliantei Civice (PAC), infiintat de Nicolae Manolescu, ulterior independent, Circumscriptia electorala Arges, iar in perioada 1996-2000 a fost Senator al Partidului National Liberal, Circumscriptia electorala Vrancea, Membru al Comisiei pentru Drepturile Omului si Membru al Comisiei de Politica Externa.
Din anul 2000 pna in anul 2004, Alexandru Paleologu a fost Senator PNL, Circumscriptia electorala Bucuresti si Membru al Comisiei pentru Cultura, Culte, Arte si Mass Media
Conu Alecu a recunoscut intr-un volum de convorbiri cu istoricul, jurnalistul si analistul politic Stelian Tanase colaborarea sa cu Securitatea, prezentand scuze publice pentru aceasta.
Citate:
# Farmecul existentei este ca nu te poti baza pe nimic. Totusi, cele mai importante lucruri în viata asta sunt, cred eu, cele pe care le-am decelat din trei spectacole regizate de Lucian Pintilie: iubirea, memoria (nu cea mecanica si plictisitoare, ci aceea care îti salveaza constiinta, asa cum mi-a salvat-o mie în puscarie) si umorul. Daca te nasti cu ele e foarte bine; daca nu, se pot învata, gândindu-te foarte mult la ele, reprezentându-le în diverse circumstante. Ceea ce salveaza cele mai proaste si ingrate împrejurari, ceea ce este esential, este totusi iubirea. Iata concluzia, dupa o viata de om: nimic nu conteaza în afara iubirii. (Breviar pentru pastrarea clipelor,Alexandru Paleologu)
# Prudenta este arta de a controla riscul (Bunul simt ca paradox, Alexandru Paleologu)
# Prostia este eterna si invincibila; e o hidra cu nenumarate capete care cresc la loc de câte ori le tai, de aceea trebuiesc taiate mereu cu acizii inteligentei, pentru a o tine în sah; e tot ce se poate face contra ei. (Despre lucrurile cu adevarat importante, Alexandru Paleologu)
# Moartea este un fenomen teribil, reprezentata pe plan individual, chit ca e vorba de un milion de individualitati sau de zeci de milioane de individualitati. (Despre lucrurile cu adevarat importante, Alexandru Paleologu)
# Paradoxul e o alarma a inteligentei, un contact inedit cu adevarul; valoarea lui e una de exceptie. Fabricat în serie, cum îl gasim la Chesterton sau la altii, se depreciaza si îsi pierde functia de cunoastere. Când nu duce la simple aberatii, procedeul de a rasturna locurile comune nu face decât sa ne înconjoare cu o hecatomba de truisme si nu e mai putin plat, devenind un exercitiu plicticos si obositor care nu ofera constiintei nici o achizitie. (Bunul simt ca paradox, Alexandru Paleologu)
