De partea intunecata a Soarelui lung
Gene Wolfe este cel mai inteligent, cel mai subtil si periculos scriitor in viata (Neil Gaiman)
Soarele Lung este o serie uluitoare, formata din patru volume (De partea întunecata a Soarelui Lung, Lacul Soarelui Lung, Caldé al Soarelui Lung si Exodul din Soarele Lung), dezvaluind calatoria unei nave stelare, Spirala, lansata cu multe milenii in urma de catre dictatorul planetei Urth, o nava pierduta in spatiu, ai carei pasageri au uitat de unde au plecat si incotro se indreapta.
Nava stelara adaposteste o lume interioara, asemanatoare unui continent situat pe suprafata interioara a unei cutii de conserve. Acest continent este împartit între orase-stat, fiecare având un zeu sau zeita ocrotitoare, cu totii facand parte dintr-un panteon oficial, numit Mainframe.
Eroul cartii, preotul Silk, iluminat de un zeu necunoscut, Intrusul, descopera ca trebuie sa colaboreze cu infractori ciudati (domnul Sange, de exemplu) pentru a-si salva templul din cartier.
Recomandari (cu greutate!)
# Amazon.com: Povestea lui Patera Silk, un preot devotat al carui destin se impleteste cu cel al zeilor pe care ii serveste, are loc in Spirala, o nava stelara cilindrica, uriasa, care calatoreste de mii de ani, si care se dezintegreaza din aceasta cauza. Printr-un sir uimitor si ciudat de intamplari, Silk ajunge sa recurga la hotie, sa se inhaiteze cu un lord al crimei, sa se imprieteneasca cu un soldat cyborg si sa intalneasca cel putin unul din zeii din Mainframe.
Dar cand Silk il intalneste pe Intrus, un zeu necunoscut, toate credintele sale sunt zguduite din temelii, iar viata sa ia o intorsatura mesianica. Povestirea culmineaza extraordinar cand Silk devine, fara sa isi doreasca, conducatorul unei rebeliuni impotriva guvernatorului corupt al orasului-stat Viron.
# Neil Gaiman: Gene Wolfe este cel mai inteligent, cel mai subtil, cel mai periculos scriitor in viata (Neil Gaiman)
# Ursula K. Le Guin: Wolfe este Melville-ul nostru
# Michael Swanwick: Gene Wolfe este cel mai mare scriitor al limbii engleze in viata. Shakespeare a fost un stilist mai bun, Melville a fost mai important pentru literatura americana iar Dickens a fost mai abil la crearea personajelor. Dar intre scriitorii actuali, nu exista nimeni care sa se apropie macar de Gene Wolfe ca stralucire a prozei, claritate a gandirii si profunzime a semnificatiei. (Michael Swanwick)
# SF Eye: Aceasta este arta de cel mai inalt nivel. Contine toata magia pe care o asteptam de la Wolfe: frumusete inspaimantatoare, intriga malefica si inovatie uriasa, si mai contine si ce nu ne asteptam: dragoste, tandrete si umor. (SF Eye)
# Washington Post: Wolfe este pur si simplu un scriitor minunat (Washinton Post Book Review)
# Michael Driussi: Citesc opera lui Gene Wolfe de aproape treizeci de ani, si totusi va invidiez. Sunteti pe cale sa cititi o carte minunata pentru prima data. Daca va va placea destul ca sa o cititi si a doua oara, veti descoperi ca rasplateste recitirea. (Michael Andre-Driussi este autorul renumitului Lexicon Urthus, o enciclopedie a lumii Soarelui Nou)
# Ciprian Dobrea, editor : Am citit 14 romane si un volum de povestiri de Gene Wolfe si cred ca Gene Wolfe este un om de stiinta (un om interesat sa inteleaga lumea si care intelege limitele cunoasterii lui) si in acelasi timp un om credincios ("I think that the true ideal of love for any person is God"). E interesant ca lucrurile care se intampla in cartile lui au mai multe nivele: de exemplu un om observa un fenomen si si-l explica intr-un fel mistic, supranatural, iar mai tarziu intelegi ca exista si o explicatie mecanicista, stiintifica pentru ceea ce primul personaj vedea mistic, iar apoi descoperi ca de fapt lucrurile nu se reduc la asta si ca de fapt in spate exista un zeu ca Intrusul sau niste fiinte mult mai aproape de Dumnezeu decat noi, cum sunt Hierodulii din Cartea Soarelui Nou). Un pic complicat, dar acesta este Gene Wolfe.
# Despre autor:
Gene Wolfe este un maestru recunoscut al Science Fiction-ului si Fantasy-ului, renumit pentru fuziunea unor elemente literare si specifice genului în lucrarile sale.
Cele douazeci si cinci de romane de pâna în acest moment i-au adus premii si aplauze din toata lumea: doua premii World Fantasy, un Nebula, un premiu British Science Fiction, un premiu British Fantasy, doua premii Locus, doua premii SF Chronicle, un premiu John W. Campbell si un premiu Apollo.
Fragment: De partea intunecata a Soarelui lung
Era cel mai frumos chip pe care-l vazuse Silk vreodata. Plutea în spatele ecranului din sellaria lui Orchid, deasupra unui bust creionat vag. Zâmbetul deveni în acelasi timp nevinovat, ispititor si senzual, cele trei calitati îmbinându-se pentru a da nastere alteia noi, necunoscute si imposibil de cunoscut, dezirabile si terifiante.
— Te-am urmarit... Am stat la pânda pentru tine. Silk? Silk. Ce nume frumos! Mie dintotdeauna, dar dintotdeauna mi-a placut matasea, Silk. Vino si asaza-te lânga mine. Schiopatezi, te-am vazut. Trage un scaun lânga ecran. Ne-ai reparat Fereastra stricata, cât ai putut, iar acum ea face parte din aceasta casa, asa ai spus, Silk.
Augurul îngenunchease cu capul plecat.
— Stai jos, te rog. Vreau sa-ti vad fata. Nu ma onorezi? Ar trebui sa faci ce-ti cer.
— Ba da, o, Mare Zeita, --- spuse el, --- ridicându-se.
Nu era Echidna, în mod clar; era prea frumoasa si parea aproape prea buna. Scylla avea opt, zece sau douasprezece brate, dar nu le vedea. Sphigx... Era Ziua lui Sphigx…
— Asaza-te. E un scaunel în spatele tau, Silk. Îl vad. A fost foarte frumos din partea ta sa ne repari terminalul.
Avea ochi de o culoare nemaivazuta, un albastru atât de închis, încât se apropia de negru, dar nu erau negri cu adevarat, nici macar închis, iar pleoapele atârnau grele, ca la orbi.
— M-as fi aratat în fata ta atunci, daca as fi putut. Te vedeam si te auzeam, dar nu puteam sa ma arat. Raza nu are înca putere, nu lumineaza destul. Ce pacat... Poate mai poti face ceva?
Silk înclina din cap fara sa scoata un cuvânt.
— Multumesc. Stiu ca vei încerca. Când ai reparat Fereastra, ai reparat si restul. E mult praf. --- Râse — Clinchet de clopotei dintr-un metal mai pretios decât aurul. --- Nu-i ciudat? Am spart fereastra scotând sunetul potrivit pâna am facut-o cioburi. Pentru ca te-am auzit cum citeai ceva afara. Nu te-ai oprit când te-am chemat prima oara. Nu m-ai auzit?
Vru sa fuga, dar scutura din cap:
— Nu, Mare Zeita, îmi pare nespus de rau.
— Nu pot sterge ecranul. Sterge-l tu în locul meu, ca sa te iert.
— Daca nu... Batista mea e patata de sânge, Mare Zeita. Poate ca acolo înauntru e…
— Nu ma deranjeaza. Numai sa fie umeda. Fa cum îti spun. Te rog, nu vrei?
Silk scoase batista patata de sângele lui Orpine. Cu fiecare pas catre ecran simtea ca avea sa ia foc sau sa se dizolve ca fumul.
— L-am vazut omorând o mie odata. Majoritatea barbati. S-a întâmplat în piata. Am urmarit scena din balcon. I-au obligat sa îngenuncheze cu fata la el. Unii au ramas asa chiar si morti.
Era un sacrilegiu sa frece cu batista zdrentuita si patata de sânge trasaturile splendide care, odata praful îndepartat, pareau mai reale decât ale lui. Nu era nici Molpe, ei îi acoperea parul fata. Nici…
— Am vrut sa lesin, dar se uita la mine din balconul lui. Mult mai sus, cu steag pe obiectul de acolo. Zidul acela mic. Pe atunci locuiam în casa prietenului sau. Am vazut atât de multe. Nu ma mai deranjeaza. Mi-ai închinat vreun sacrificiu astazi? Sau ieri? Vreun iepuras alb si mare? Vreo pasare alba?
Reusi s-o identifice cu ajutorul victimelor.
— Nu, Kypris, --- îi raspunse el. --- E numai vina mea, dar o voi face cât de curând.
Ea râse din nou, mai terifiant decât înainte
