Este o relatare plina de cruzime, feroce, de un cinism iesit din comun, despre cel de-al doilea razboi mondial, prin care autorul ne poarta din saloanele somptuoase ale aristocratiei epocii pâna pe frontul sovietic, pâna la Leningrad, la Varsovia si la pogromuri. Alcatuit din sase parti, printr-o originala analogie cu animalele (caii, soarecii, câinii, pasarile, renii, mustele), Kaputt ne cufunda într-un razboi cum rareori ne-a fost istorisit.

Kaputt este marea opera a lui Malaparte, opera baroca a unui stilist de mare clasa si a unui observator sublim. În acest roman autobiografic, Malaparte ne relateaza experienta sa în calitate de corespondent de razboi pe frontul italiano-german, în perioada martie 1941-august 1943. Cartea prezinta un interes enorm prin faptul ca a aparut în 1943, asadar „la cald”, fara ca autorul sa cunoasca sfârsitul razboiului.

"În fond, toata fictiunea din Kaputt nu este altceva decât o încercare de a scapa de povara faptelor vazute si traite. Egoist si arogant, sensibil si inteligent, necrutator si fantezist, Malaparte a scris cum a si trait, amestecând planurile realitatii cu acelea ale fanteziei. Din aceasta cauza, textul sau este enervant de captivant, te „calca pe nervi“ si te cucereste. Cei ce-l citesc prin grila „jurnalistica“ îl acuza de neadevar, cei ce folosesc grila lecturii literare sunt socati de hiperrealismul sau.

Cert este faptul ca Malaparte deschide un drum în literatura secolului, un drum care a dus si va duce departe – drumul literaturii documentare." (Eugen Uricaru)