Volumul de fata cuprinde doua cursuri televizate, tinute la Collège de France, care înfatiseaza, într-o forma clara si sintetica, cele mai recente achizitii ale cercetarii asupra televiziunii. Primul (Platoul si culisele lui) demonteaza mecanismele cenzurii invizibile ce actioneaza pe micul ecran si dezvaluie câteva dintre secretele de fabricatie ale acestor artefacte care sunt imaginile si discursurile de televiziune.

Cel de-al doilea (Structura invizibila si efectele ei) explica felul în care televiziunea, care domina lumea jurnalismului, a alterat pâna în profunzime functionarea unor universuri atât de diferite precum cele ale artei, literaturii, filosofiei ori politicii, si chiar ale justitiei si stiintei, prin introducerea în sânul acestora a logicii audimatului, adica a supunerii demagogice la exigentele plebiscitului comercial.

Despre televiziune a fost tradusa în 24 de tari.

"Televiziunea anilor '50 se dorea culturala si se slujea, întrucâtva, de monopolul pe care îl detinea pentru a le impune tuturor produse cu pretenþii culturale (documentare, adaptari dupa opere clasice, dezbateri culturale etc.) si pentru a forma gustul marelui public; televiziunea anilor '90 cauta, dimpotriva, sa exploateze si sa flateze aceste gusturi pentru a cuceri o audienta cât mai larga, oferindu-le telespectatorilor produse brute, a caror paradigma o constituie talk-show-ul: felii de viata, exhibare fara perdea a unor experiente traite, de multe ori extreme, apte sa satisfaca o anumita forma de voyeurism si de exhibitionism."

"Una dintre marile probleme ale sociologilor este aceea de a evita sa cada într-una dintre cele doua iluzii simetrice, iluzia „nemaivazutului" (exista sociologi care adora asta, e sic, la televiziune în special, sa anunti fenomene total inedite, revolutii) si iluzia „neschimbarii" (care constituie mai curând apanajul sociologilor conservatori: „nimic nou sub soare, întotdeauna vor exista dominati si dominanti, saraci si bogati..."). Riscul e, de fiecare data, foarte mare, cu atât mai mare, cu cât comparatia între epoci diferite este extrem de dificila: numai structurile pot fi comparate, si exista permanent riscul de a te însela si de a descrie ca pe ceva nemaivazut ceva banal, pur si simplu din incultura. Acesta e unul dintre motivele pentru care jurnalistii pot fi, uneori, periculosi: nefiind întotdeauna din cale-afara de cultivati, ei ajung sa se minuneze de lucruri deloc de mirare si sa nu se mire de lucruri cu adevarat bulversante..."

 

Regulile artei (in curs de aparitie - rezerva cartea)
Despre televiziune