"E îngrozitor sa traiesti fara sa poti citi lumea clipa de clipa", dar, pentru Gheorghe Craciun, este "si mai îngrozitor sa traiesti fara sa fii în stare s-o scrii". Romanul sau, Frumoasa fara corp, care încheie un fel de trilogie (alaturi de Acte originale, copii legalizate si Compunere cu paralele inegale) - combinând fragmente epice, pe mai multe voci, poezii sub forma unor "studii dupa natura", un eseu despre trupul literei, raspunsuri la o ancheta despre conditiile scriitorului, analize ale propriei scriituri, o explorare conceptualizata a copilariei -, este un mare "caiet albastru" care vorbeste despre cautare, despre frumusetea ascunsa, despre scriitura.

Aventurile literaturizate ale unor intelectuali în cautarea Ei, printre corpurile femeilor frumoase/misterioase si mai putin frumoase/misterioase care îi înconjoara, ascund teama autorului de "irealitatea limbajului", voind sa surprinda realul, sa prinda scriitura realului, trupul literei: "Încearca iar si iar s?o atinga, s?o mângâie, încearca iar si iar s-o sarute, dar umerii ei, gura ei nu exista. Se repede sa-si înnoade bratele în jurul mijlocului ei subtire, dar el cuprinde mereu numai aer. Numai aerul trupului ei, aerul amagirii."

Seria de autor Gheorghe Craciun este ilustrata cu lucrari ale pictorului Alexandru Chira.