Cartea reprezinta a doua editare a jurnalului intim si a carnetelor de creatie ale lui Marin Preda. Este vorba doar de o parte a jurnalului tinut de scriitor, considerat pierdut dupa moartea sa.

Carnetul de atelier privind Delirul – însumînd cele mai multe pagini (126) din Jurnalul intim, publicat recent – începe cu o însemnare a scriitorului datînd din 1973 care spune aproape totul despre tensiunea în care se afla Marin Preda în acele momente, despre încordarea sa dramatica în efortul de a-si apropia si, în fine, de a-si lua în stapînire tema. Dar nu numai atît. Confesiunile, consideratiile, rememorarile consemnate într-o agenda a romancierului atesta cît de coplesit era acesta de raspunderea pe care si-o asumase: aceea de a scrie un roman ca Delirul, mai ales în contextul istoric, politic – intern si international – al anilor ’70 (Constantin Coroiu, Evenimentul)

Fragment: Jurnal Intim, Marin Preda

"Azi m-am plimbat cu gîndul la "cel mai greu roman al vietii mele" (Delirul – n.mea) (care s-ar intercala între unul si doi Morometii) din tetralogia Morometii. Împreuna cu Marele singuratic, la care ar mai trebui sa lucrez pentru importante racordari, acest nou roman ar scoate taranimea româna pe scena nationala prin participarea ei la ultimul razboi si prin aceasta, pe scena universala.

Dar gîndul nu zboara, elanul e ascuns si nu pot evoca nimic, nici o scena din cele totusi mari pe care le am în minte si care sînt "certitudinea de baza" a credintei mele ca pot scrie acest roman si pot sa-mi împlinesc, astfel, ambitiosul proiect... Îndoieli nu am. Am scris, în anul care a trecut, într-o zi si o noapte, una din "marile scene", moartea Nadejdei Alilueva Stalin, pe care o recitesc adesea si ma pun pe picioare în orele mele grele. Am mai scris de asemeni "începutul", saptezeci de pagini pe care le recitesc însa cu un sentiment diferit, de multumire si în acelasi timp de îndoiala: e bun, îmi zic, dar e bun"!...

Adevarul e ca "moartea Nadejdei Alilueva Stalin" nu seamana prin nimic cu felul de a scrie al lui Tolstoi, fara sa fac, bineînteles, comparatii de valoare cu moartea, sa zicem, a printului Andrei. Da, dar e altceva si prin asta o mare greutate mi s-a luat de pe umeri. Nu-l voi imita pe Tolstoi.

Capitolul acesta de 22 de pagini nu recurge nici la psihologie, nici la introspectie, si nici nu se plaseaza atotstiutor în mintea lui Stalin si a sotiei sale pentru a dezvalui cititorului ceea ce gîndesc (sau se întîmpla o data sau de doua ori, fugitiv). si totusi ceea ce am vrut sa se stie despre ei se dezvaluie prin mijlocul cel mai simplu, folosit si în teatru: spusele lor si lamuririle necesare, ca sa se înteleaga ceea ce îsi spun, fiind vorba de fapte de istorie... Da, dar n-am gasit, înca, viziunea integratoare. Cu alte cuvinte, cartea nu e înca nascuta. (...) De aceea ma plimb zile întregi pe strazi cu gîndul aiurea... Astept, chem, încerc sa patrund în haos, sa întrezaresc punctul luminos al nebuloasei... Nu vad nimic...".

Recomandari pentru cartea : Jurnal Intim

1) Jurnalul intim al lui Marin Preda spulbera un mit fals care circula in cultural si lumea romaneasca potrivita caruia romanul "Delirul" ar fi fost comandat de sectia de propaganda a Comitetului Central al Partidului Comunist Roman (Eugen Simion)

2) Dupa tulburarile din 1989, aceasta tara si fiii ei remarcabili arata ca suntem un neam cu o cultura majora. Franta, in afara de Celine nu are un scriitor de talia lui Marin Preda (Nicolae Breban)