Cinci milenii de manipulare

Omul modern este victima probabila a propagandei si este o victima sigura a manipularii din partea organizatiilor politice, dar si a celor comerciale sau de media.

Omul modern este masurabil din punct de vedere sociologic, este determinabil din punct de vedere psihologic si este parte a unui organism complex, dar perfect analizabil care se numeste opinie publica.

Fiecare rând citit într-un ziar, fiecare film vazut, fiecare reclama întâlnita pe drum, fiecare discurs politic, fiecare demers al societatii civile îl afunda si mai mult într-o lume a multiplelor optiuni, toate precomandate, dar niciuna izvorâta pur si simplu din mintea sa.

Omul modern este un individ unidimensional prins între multiple canale de comunicare.

*****

Am trait cu iluzia, probabil confortabila, a victoriei spiritului asupra sistemului, a ideii asupra cenzurii, a individului asupra birocratiei”, spune Bogdan Teodorescu. “Victoria a venit, însa în general foarte târziu pentru acel spirit, acea idee si mai ales acel individ, si nu a servit decât la progresul sistemului, la triumful birocratiei, la perpetuarea cenzurii.

Dupa 5.000 de ani de organizare sociala nu traim într-o lume fara manipulare si nici într-o societate fara cenzura. Nici macar nu putem afirma ca exista o curba descendenta a acestor doua fenomene. Tehnologia superioara a dezvoltat o cenzura bine echipata tehnologic si mereu adecvata – inclusiv din punctul de vedere al justificarii sale – noilor realitati.

Modernizarea individului a dus mimetic la modernizarea manipu­la­rii aplicate lui, astfel încât raportul dintre el si sistem sa ramâna, în fapt, mereu acelasi. Primul om al majoritatii traseelor omenirii este cunoscut. Prin însasi natura ei, manipularea nu are pionieri, ci doar un sir lung de practicanti care au dezvoltat în tacere si discretie singura metoda prin care indivizii au putut fi pusi laolalta într-o constructie sociala si apoi au putut fi tinuti acolo.(...)”