Codul divin al vietii

O carte recomandata de Dalai Lama !
Timp de multi ani, genele au fost considerate imutabile: "Nu poti face nimic în directia asta, este ereditar", era fraza repetata la fel de des ca o mantra. Dar studii recente arata ca genele functioneaza si se schimba în fiecare minut, în fiecare secunda.
   Conform cartii "Codul divin al vietii", genele dezactivate au potentialul de "a se trezi" si de a transforma astfel personalitatea si înfatisarea umana. Aceasta carte arata cum factorii mentali si emotionali - negativi, de exemplu stresul, si pozitivi, cum ar fi bucuria, recunostinta si spiritualitatea - au o mare influenta în activarea sau dezactivarea genelor. În baza noilor descoperiri stiintifice si a propriilor observatii ale autorului, "Codul divin al vietii" ne învata cum sa ne trezim aptitudinile latente la orice varsta. Cum? Dr. Murakami sustine ca o atitudine pozitiva poate activa genele necesare pentru a aduce succesul si fericirea în viata noastra, în acelasi timp dezactivându-le pe cele negative. El numeste acest proces "gândire genetica" - o abordare stiintifica a controlului genelor, prin cultivarea entuziasmului si a inspiratiei.

Recomandari pentru cartea Codul Divin al Vietii

1) Societatea umana din secolul XX se confrunta cu provocari care nu pot fi solutionate doar prin stiinta ori doar prin religie. Trebuie sa imbinam intelegerea spirituala si cunoasterea stiintifica moderna pentru a depasi suferinta cu care se confrunta omenirea. Cercetarile atat de importante realizate de Kazuo Murakami ne duc mai aproape de acest scop. (Dalai Lama)

Despre autor:

Dr. Kazuo Murakami : este unul dintre geneticienii de varf din intreaga lume si profesor emerit la Universitatea Tsukuba, una dintre universitatile japoneze de elita. In 1963 si-a luat doctoratul in Chimie agricola la Facultatea de Agricultura a Universitatii Kyoto, devenind apoi cercetator la Universitatea Oregon Health & Science. In 1976, dr. Murakami si-a inceput cariera didactica la Universitatea Vanderbilt, ca profesor asistent. A fost numit apoi profesor de biochimie aplicata la Universitatea Tsukuba în 1978, unde a inceput cercetarile genetice. In 1983, a decodificat enzima renina umana – cu rol important in tratarea hipertensiunii – care i-a adus aprecierea internationala. In 1990 a castigat Premiul pentru Cercetare Max Planck. In 1994 a devenit director al Centrului de Cercetare Avansata Tsukuba, de la Universitatea Tsukuba. In 1996 i-a fost inmanat Premiul Academiei Japoneze, ca recunoastere a realizarilor sale profesionale.