Laboratorul de otravuri este o carte curajoasa, cand stim care e soarta rezervata denuntatorilor regimului rus. Lucrarea lui Arkadi Vaksberg iti provoaca fiori pe sira spinarii cand vezi cat de lunga este lista persoanelor asasinate si procedeele de executie terifiante.

Ideea demonica a acestui laborator al otravurilor avea un singur scop: suprimarea dusmanilor puterii si eternizarea revolutiei. Pentru asta vor fi sacrificati oameni cu judecata ai tarii, politicieni, jurnalisti sau scriitori, dar si oameni nevinovati, care s-au aflat intr-un un moment nepotrivit si intr-un loc nepotrivit, fara deosebire de sex. Cea mai mica indoiala, cel mai mic cuvant deplasat insemna moarte sigura.

Pentru familie si pentru public, versiunea oficiala era „insuficienta cardiaca“; cea neoficiala: un glont in ceafa sau o otrava abil administrata. Inca nu am uitat otravirea presedintelui Iuscienko si asasinarea lui Litvinenko, dovada ca aceste metode sunt inca de actualitate si ascunderea lor a ramas la fel de eficace. O parte insemnata a acestei lucrari este consacrata lui Stalin, exemplu perfect de cruzime fara constiinta. Desi infiintat de predecesorul lui, laboratorul otravurilor nu a functionat niciodata mai bine ca pe vremea lui.

Umbra sinistrei Lubianka planeaza asupra acestei carti, innegurand si mai mult contextul macabru. Laboratorul de otravuri ne arata si cat de eficace este teroarea, putine fiind persoanele care au indraznit sa spuna vreodata adevarul, chiar si dupa ce nu a existat nici o amenintare. O lucrare terifianta care arata cu degetul spre ipocrizia marilor institutii ruse.