Primul roman al lui Gunter Grass, Toba de tinichea, a avut parte, inca de la aparitia sa, in 1959, de contestarea vehementa a unora, de admiratia fanatica a altora. Autorul a fost acuzat de o parte a criticii de pornografie, obscenitate, nihilism si blasfemie, dar, din fericire, reactia dominanta a fost una de recunoastere entuziasta, Toba de tinichea devenind astfel, cind autorul ei nu avea decit treizeci si doi de ani, cea mai reprezentativa opera a literaturii postbelice din R.F.G., patrunsa spectaculos in literatura universala.

Figura centrala a romanului este piticul Oskar Matzerath, nascut la granita dintre Germania si Polonia, avind doi tati prezumtivi, oprindu-se deliberat din crestere la virsta de trei ani, parca anume pentru a opune lumii oamenilor mari o constiinta mai vie, mai directa. Un personaj care rastoarna valorile, demonstrind ca sint epoci cind, de fapt, normalitatea e anormala si viceversa.

Ecoul pe care l-a stirnit romanul la vremea lui a fost amplificat decisiv, la douazeci de ani de la aparitie, prin capodopera cinematografica omonima, realizata in 1979 de Volker Schlondorff si distinsa cu Premiul Palme d`Or la Cannes.

Günter Grass a primit premiul Nobel pentru literatura in decembrie 1999. Academia Suedeza si-a motivat decizia afirmand ca scrierile lui Grass "portretizeaza latura neagra a istoriei si nu este prea mult sa presupunem ca Toba de tinichea va deveni una din operele literare ale secolului 20 care va ramane in istorie""

*****

Recomandari pentru cartea: Toba de tinichea

„Un roman formidabil, o capodopera a absurdului.” The New York Times

„Cel mai mare roman scris de un autor contemporan.”
John Irving

„Pentru mine, politica si literatura nu au fost niciodata contrarii care se exclud: limba in care scriu sufera de politica; tara in care scriu indura din greu consecintele politicii sale; cititorii cartilor mele sint, ca si mine, autorul, marcati de politica. Ar avea prea putin sens sa caut idile apolitice, caci, pe nesimtite, chiar si metaforele lunii au devenit macabre.”
Gunter Grass

„Toba de tinichea“ e un document unde se desfac labirinturile istoriei in care individul e prins ca un soarece speriat si alearga bezmetic sa gaseasca o iesire ce intirzie sa se arate si, cind se arata, nu e niciodata aceeasi. In afara de „Ulise“, cartea lui Joyce, „Toba de tinichea“ a fost pentru mine cea mai inalta scoala de proza si, culmea, de umanitate, desi unii il considera pe Gunter Grass prea cinic si prea mizantrop.
Nora Iuga

*****

Despre Autor: Gunter Grass : Poet, prozator, dramaturg, sculptor si grafician, Gunter Grass s-a nascut la 16 octombrie 1927 la Danzig, loc in care isi va petrece si tineretea. Se inroleaza la virsta de saisprezece ani in Waffen SS si este luat prizonier de americani. A fost presedinte al Academiei de Arte din Berlin intre 1983 si 1986. Se afirma ca prozator cu romanul care il va consacra pe plan international: Toba de tinichea (1959), de factura picaresca, radiografie a lumii si satira grotesca a epocii din perspectiva unui pitic tobosar. Impreuna cu Pisica si soarecele (1961) si Ani de caine (1963), Toba de tinichea – care i-a adus etichetari atit de deosebite, de la „constiinta a generatiei sale” pana la acuzatii de pornografie, obscenitate, nihilism si blasfemie – formeaza „trilogia Danzigului”.

Activitatea sa literara a fost incununata de cele mai importante distinctii: Premiul Buchner (1965), Premiul Fontane (1968) si Premiul Nobel pentru literatura (1999).

Autobiografia lui Gunter Grass, Decojind ceapa, a trezit un sir de controverse aprinse in presa din intreaga lume, dupa ce cistigatorul Premiului Nobel al Germaniei postnaziste a marturisit ca, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in 1944, s-a inrolat voluntar in trupele Waffen-SS. Copilaria petrecuta intr-un apartament inghesuit din Danzig, bravada tineretii printre ruinele Germaniei de dupa razboi, foamea de alimente, de dragoste si de arta, precum si geneza celebrului sau roman, Toba de tinichea, sunt doar citeva coordonate ale autobiografiei sale, care ne reveleaza un Gunter Grass in postura sa cea mai intima, chiar si cu riscul unei „sinucideri morale”, cum titrau ziarele siderate de marturisirea surprinzatoare a scriitorului.