S-a spus mereu ca īngerii sīnt dublul ceresc al omului. Schelling, īn Philosophie der Offenbarung (Filozofia revelatiei), īi numeste Potenzen (dynameis pe greceste) ale sufletului omenesc, virtualitatile lui, variantele mai limpezi, mai structurate, ale identitatii sale.
Cu alte cuvinte, sīntem mereu īnsotiti de modelul nostru, de portretul nostru īmbunatatit. Si sīntem - sau īn orice caz ar fi bine sa fim - īntr-un dialog permanent cu posibilul acestui portret. Īngerul ofera fiecaruia din actele noastre reperul aurei lui, adica desenul lui ideal.
Līnga fiecare "este" , īngerul asaza un "cum ar trebui sa fie". El conjuga neobosit, la optativ, curgerea vietii noastre, asa cum am face-o noi īnsine daca am fi īn conditia lui. |