“Unul dintre cele mai înspaimântatoare romane cu vampiri scrise vreodata.” (Kirkus Reviews)

La mii de kilometri distanta de Salem's Lot, doua fiinte inspaimantate impart secretul casei bantuite: un copil care nu vorbeste niciodata, dar a carui privire tradeaza indescriptibila oroare de a-si fi vazut parintii ucisi, si un barbat chinuit de cosmaruri, dar hotarat sa exorcizeze toti demonii care il bantuie. Ei se hotarasc sa se intoarca in Salem 's Lot pentru confruntarea finala cu raul de nedescris ce salasluieste in orasul in care vampirii ratacesc pe coridoarele stapanite de bezna si oficiaza slujbe demonice

*****

In Salem's Lot Stephen King aplica pentru prima oara un principiu care-i va deveni, in decursul timpului, un obicei - acela de a prelua un subiect clasic, un motiv consacrat, innoindu-l si amplificandu-l. In acest caz, eroii imprumuta trasaturile celebrilor Conte Dracula si Dr. Van Helsing, insa procesul vampirizarii se extinde aici la un oras intreg.

Salem's Lot ii aduce primul din seria premiilor World Fantasy (1976) din cele optsprezece castigate in decursul carierei sale.

*****

Recomandari Salem`s Lot

1) „Pentru a întelege succesul lui King, trebuie sa-l comparati cu Twain si Poe, la care adaugati o masura generoasa din Philip Roth si Will Rogers. Povestile lui dezgroapa radacinile miturilor înfipte adânc în mintile noastre.” (Los Angeles Times)

2) „Ghearele ascutite ale lui King ies din teci si sfâsie viata noastra de zi cu zi. Ce poate fi mai înspaimântator?” (Cosmopolitan)

3) “Unul dintre cele mai înspaimântatoare romane cu vampiri scrise vreodata.” (Kirkus Reviews)

Fragment: Salem`s Lot:

„Lovi in plin capatul tarusului si tremurul gelatinos al cadavrului ii va bantui pe veci visele. Actionati parca de forta loviturii, ochii lui Susan se deschisera brusc, mari si albastri. Sangele tasni din rana facuta de tarus intr-un suvoi stralucitor, improscandu-i mainile, camasa, obrajii. Intr-o clipa, pivnita se umplu cu miasma lui fierbinte. Trupul ei se chirci pe masa. Mainile i se ridicara si lovira nebuneste aerul, intocmai ca aripile unei pasari. Picioarele-i incepura sa bata un ritm inutil pe lemnul platformei. Gura i se deschise larg, descoperind coltii inspaimantatori, ca de lup; si incepu sa scoata tipat dupa tipat, ca o goarna a iadului. Siroaie de sange ii izvorara prin colturile gurii. Ciocanul se ridica si cobori; o data... si inca o data... si inca o data

Urletul lui a fost oribil, neomenesc... si mult. Reverbera numai în coridoarele mintii si în încaperile sufletului sau. Rânjetul de triumf de pe gura obiectului-Glick deveni o grimasa uriasa de agonie. Fum tâsni din carnea lui si o clipa numai înainte ca acea creatura sa se retraga si sa se arunce pe jumatate, pe jumatate sa se prabuseasca pe fereastra, Mark simti cum carnea se preface în fum si apoi se termina totul, de parca nu s-ar fi întâmplat nimic.

Însa crucea straluci o secunda, cu o lumina orbitoare, de parca fusese aprins un cablu dinauntrul ei. Apoi se stinse încet, lasându-i în fata ochilor numai o umbra albastra.”