„Avem o datorie morala in primul rind fata de regele Carol I, pentru ca domnia sa a insemnat cea mai fericita perioada a existentei noastre.” (Neagu Djuvara)

Pastrat in arhiva familiei regale si, mai apoi, la Arhivele Statului din Bucuresti, jurnalul lui Carol I, pina acum inedit, cu exceptia citorva fragmente, cuprinde patru volume, dintre care primul acopera anii 1881-1887. Purtind amprenta personalitatii regelui, jurnalul, altfel un lucru, se pare, obisnuit pentru Casa Regala a Romaniei – regele Ferdinand, regina Maria si Carol al II-lea au tinut si ei jurnale –, contine insemnarile zilnice ale suveranului, notatii de regula sumare, de citeva rinduri, dar foarte riguroase despre activitatile sale si despre evenimente ale zilei mai mult sau mai putin importante.

Autorul nu urmareste o idee anume, ci reda cu fidelitate fapte, iar aprecierile personale si comentariile, care ar putea da seama mai bine de gindurile regelui, sint succinte si destul de rare. Importanta majora a insemnarilor pentru istoriografia acestei perioade provine tocmai din reflectarea fidela a politicii externe si interne a Romaniei, de la, de exemplu, pregatirea si semnarea in 1883 a aliantei cu Puterile Centrale si atitudinea regelui fata de aceasta decizie pina la lupta continua dintre liberalii si conservatorii ce se succeda la guvernare.