Corpusul de documente de tip ordin sau directiva, prezentat în acest volum, reflecta faptul ca cele doua instante ale puterii în România totalitara, partidul si Securitatea, detineau functii complementare în controlul social si în cel de formare a constiintelor, utilizând toate prelungirile functionale ale acesteia în toate institutiile militare si civile.

Fie ca era vorba de actiune de urmarire, de investigatie, de ancheta si pedeapsa sau de cenzura informationala, de actiuni de monitorizare a individului „dusman” sau „potential dusman”, Securitatea se sprijinea pe multimea ochilor si urechilor, special recrutate pentru a fi hipervigilente - agentura sau reteaua informativa.