Cine cade prizonier la japonezi are noroc daca moare repede. Executia sumara e preferabila lagarului, stiuta fiind înclinatia nipona spre suplicii. Cînd însa recolta înseamna un lot de ofiteri si soldati englezi, lucrurile se schimba. Iar daca seful captura?ilor sta bine la capitolul fanatism, virajul e savuros. Colonelul Nicholson primeste simultan mai multe misiuni: sa construiasca un pod peste rîul Kwai, sa-l suporte pe colonelul Saito, comandantul lagarului, si sa-si convinga subalternii ca, la o adica, îndeplinirea ordinelor (chiar rostite de dusman) tine de onoare, nicidecum de spectrul tradarii. De aici încolo, lucrurile sînt limpezi pentru Nicholson.

Ca sa lege Thailanda de Birmania, el nu mobilizeaza doar resturile unei armate înfrînte, ci si doua expresii iubite în Albion: stiff upper lip si esprit de corps. Cu sprijinul lor, colonelul englez (interpretat excep?ional de Alec Guinness în filmul realizat dupa romanul lui Boulle) îsi consuma drama si are grija sa se ascunda în spatele principiilor ori de cîte ori i se spune ca binele pe care crede ca-l livreaza e de fapt rau în toata legea. Iar cine-l compara pe colonelul Nicholson cu majordomul Stevens din Ramasitele zilei de Ishiguro nu face decît sa puna alaturi doua feluri de orbire.