Curtezane, vrajitoare, pitici, clerici corupti, artisti celebri, in inima Venetiei renascentiste aflate pe culmile maririi si decaderii. E lumea Fiammettei Bianchini, frumoasa curtezana pe care cautarea zadarnica a iubirii si fericirii o lasa cu inima franta. Si probabil ca tulburatoarea ei poveste ar fi ramas nespusa daca, subjugat de farmecul ei trist, Titian n-ar fi pictat-o sub chipul lui Venus din Urbino.
O carte despre iubire sub toate chipurile - trupeasca, senzuala, provocatoare, cinica, romantica - si totodata istoria unui tablou celebru in care cititorul o va vedea de acum pe superba Fiammetta.
******
Venetia, 1527. La Serenissima, invesmantata in purpura si aur, nu a fost nicicand mai frumoasa, mai stralucitoare, mai vie. Insa sub faldurile grele de brocart se ascund taine de neimaginat, patimi ravasitoare, dorinte de nemarturisit, vicii, tradare. Si in acest oras de o splendoare salbatica vine sa-si joace cartea destinului cea mai frumoasa curtezana a Romei -- obiectul dorintei tuturor, ravnita, hulita, invidiata, adulata. O cheama Fiammetta Bianchini, are parul de aur si ochii de smarald si nimic din ce-i omenesc nu-i e strain.
A fugit din Cetatea Eterna impreuna cu slujitorul ei credincios, piticul Bucino Teodoldi, alungata de furia drept-credinciosilor luterani. Sunt doi aventurieri in cautarea fericirii: ea stapaneste arta rafinata a seductiei si stie ce-i poate aduce un umar dezgolit sau fosnetul matasos al unei rochii, el e iute la manie, are vorba taioasa si stiinta de a face bani de pe urma barbatilor cautatori de placeri.
Insa, pe masura ce aduna avere, prietenia lor se vede pusa la incercare de un turc colectionar de curiozitati pentru curtea lui Soliman Magnificul, de o iubire neingaduita unei curtezane adevarate, de o vrajitoare ce vinde leacuri miraculoase pentru betesugurile trupesti si sufletesti si de cautarea zadarnica a fericirii.
"O autoare cu forta si talentul lui E.L. Doctorow, Gore Vidal sau Marguerite Yourcenar, care stie sa-si seduca cititorii prin farmecul innebunitor al lumii pe care o plasmuieste." (New York Times)
"Un tablou viu si tulburator al unei lumi inselatoare, in care palate de o opulenta decadenta se inalta printre stradute sordide, iar clericii si femeile usoare sunt prinsi de acelasi vartej al bogatiei si patimilor." (The New Yorker)
"Venetia curtezanelor straluceste ca luminba soarelui rasfranta in sticla de Murano." (Library Journal) |