Toata lumea se teme de intimitate - daca esti sau nu constient de asta e alta treaba. Intimitatea înseamna sa te expui în fata unui strain - si toti suntem straini; nimeni nu cunoaste pe nimeni. Suntem straini chiar si fata de noi însine, pentru ca nu stim cine suntem.
Intimitatea te apropie de un strain. Trebuie sa renunti la toate apararile; numai atunci intimitatea e cu putinta. Iar teama care exista este ca daca renunti în întregime la aparare, la toate mastile, cine stie ce o sa-ti faca strainul. Toti ascundem o mie si unu de lucruri, nu numai de ceilalti ci si de noi însine, pentru ca am fost crescuti de o omenire bolnava, cu tot felul de reprimari, inhibitii, tabuuri. Iar teama îti spune ca în prezenta unui strain - si nu conteaza ca poate ai trait cu persoana respectiva treizeci de ani, patruzeci de ani, lipsa de obisnuinta nu dispare niciodata - e mai sigura sa pastrezi putina distanta, putina aparare, pentru ca acel strain ar putea sa profite de slabiciunea ta, de fragilitatea ta, de vulnerabilitatea ta.
Toata lumea se teme de intimitate.
Problema se complica pentru ca fiecare om doreste intimitate. Vrei intimitate pentru ca altfel esti singur în acest univers - fara un prieten, fara o fiinta iubita, fara cineva în care sa ai încredere, fara cineva în fata caruia sa poti sa-ti descoperi toate ranile. Iar ranile nu se vindeca decât daca sunt descoperite. Cu cât le ascunzi mai mult, cu atât mai periculoase devin. Pot sa devina canceroase.
Pe de o parte, intimitatea este o nevoie esentiala, asa ca fiecare om tânjeste dupa ea. Vrei ca cealalta persoana sa fie intima cu tine, astfel încât sa renunte la aparare, s devina vulnerabila, sa-si descopere toate ranile, sa renunte la toate mastile si la falsa personalitate, sa ramâna în pielea goala, asa cum e. Pe de alta parte, fiecare se teme de intimitate - vrei sa fii intim cu cealalta persoana, dar nu renunti la apararile tale. Acesta este unul dintre conflictele dintre prieteni, dintre îndragostiti: nici unul nu vrea sa renunte la apararile lui si sa intre în relatie în nuditate si sinceritate absolute, deschis, si amândoi au nevoie de intimitate.

Sa începem cu ce e mai important: Abc-ul intimitatii ... 13
Porneste de unde te afli ... 13
Fii autentic ... 20
Asculta-te pe tine însuti ... 26
Ai încredere în tine ... 27

Intimitatea cu altii: pasii urmatori ... 35
Lasa-te vazut ... 35
Nevoia de intimitate ... 37
Legatura, nu relatie ... 42
Asuma-ti riscul de a fi autentic ... 44
Învata limbajul tacerii ... 47

Patru capcane ... 49
Obiceiul de a reactiona ... 49
Cramponarea de siguranta ... 52
Boxul cu umbra ... 57
Falsele valori ... 68

Instrumentele transformarii ... 73
Accepta-te ... 73
Fii vulnerabil ... 77
Fii egoist ... 91
O tehnica de meditatie ... 94

Pe calea spre intimitate. Raspunsuri la întrebari ... 99

Despre OSHO

Osho s-a nascut in Kuchawada, Madhya Pradesh (India centrala), la 11 decembrie 1931, fiind primul copil din cei unsprezece, cati aveau sa aiba parinti sai. Tatal sau a fost un modest negustor de haine si apartinea religiei Jaina. In anul 1946, la varsta de 14 ani, Osho are experienta primului sau satori. De-a lungul anilor experientele sale meditative au devenit din ce in ce mai profunde, insa intensitatea cautarii spirituale si-a manifestat efectele asupra sanatatii sale fizice. La varsta de 21 de ani, Osho atinge iluminarea, cea mai inalta culme a constiintei omenesti. In acel moment, spunea el, biografia lui exterioara a luat sfarsit, si de atunci inainte el a trait intr-o stare total lipsita de ego, o stare de unitate cu legile intime ale existentei. "Nenumarate vieti am lucrat asupra mea, luptandu-ma, facand tot ce se poate face, insa nu s-a intamplat nimic. Acum inteleg de ce nu s-a intamplat nimic. Efortul in sine era, de fapt, obstacolul... Nu vreau sa spun prin aceasta ca se poate ajunge fara cautare. Cautarea este necesara, insa vine o vreme cand ea trebuie lasata in urma. Si in ziua in care cautarea s-a oprit ... a inceput sa se intample. O noua energie s-a ridicat ... Venea de nicaieri si de pretutindeni. Era in arbori si in stanci, in cer, in soare si in aer - iar eu credeam ca este foarte departe. Si era atat de aproape ..."

In plan exterior si-a continuat studiile la Universitatea din Sagar, unde a absolvit cu onoruri Prima Clasa de Filozofie, in anul 1956. A fost Campionul dezbaterilor pe intreaga Indie si a castigat Medalia de Aur. Dupa terminarea facultatii, Osho este numit profesor la Colegiul Sanskrit din Rajpur. Un an mai tarziu devine profesor de filozofie la Universitatea din Jabalpur. De asemenea, el intreprinde calatorii in intreaga Indie, vorbind in fata unui larg auditoriu si polemizand cu liderii religiosi in dezbateri publice. In 1966 demisioneaza pentru a se dedica in intregime scopului de a initia omul modern in arta meditatiei. Incepe sa se adreseze unor multimi de 20.000- 50.000 de persoane in cadrul adunarilor ce aveau loc in aer liber. Conduce tabere de meditatie de zece zile. Osho, numit in acea perioada Bhagwan Shree Rajneesh, incepe sa-i initieze pe cautatorii spirituali in neo-sannyas - o cale in care acestia se daruiesc cautarii de sine si meditatiei, fara a renunta la lume sau la orice altceva. Acest punct de vedere relativ la renuntare reprezinta o ruptura totala fata de traditia orientala. Pentru el nu renuntarea la lumea materiala este cea care conteaza ci renuntarea la trecut, la conditionarile si la credintele nefondate pe care fiecare generatie le impune generatiei urmatoare.

In anul 1974, este inaugurat ashramul de la Poona. Influenta spirituala a lui Osho este de nivel mondial, 25000 de persoane trecand anual portile comunitatii. Osho se retrage din ce in ce mai mult in intimitatea camerei sale, pe care o paraseste numai de doua ori pe zi: dimineata - pentru un discurs de nouazeci de minute si seara - pentru a-si initia discipolii si a-i calauzi. Discursurile sale includ toate caile spirituale majore cum ar fi Yoga, Zenul, Taoismul,Tantra si Sufismul. El se refera, de asemenea, la Gautama Buddha, Isus, Mahavira, Lao Tse si la o serie de mistici. Aceste discursuri au fost stranse in apoximativ 650 de volume si traduse in 34 de limbi. Grupurile de terapie existente in jurul lui Osho in acea vreme combinau tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentala. Catre sfarsitul anilor '70 ashramul lui Osho devenise o adevarata Mecca a cautatorilor adevarului. In 1981, dupa ce a fost tinta unei incercari de de asasinat, Osho pleaca in SUA si se stabileste la Rajneeshpuram, o mica localitate din desertul Oregon ridicata de adeptii sai din America. Festivalurile anuale care se organizeaza aici reunesc peste 20.000 de vizitatori din intreaga lume. In scurt timp, Rajneeshpuram devine cea mai mare si mai controversata comunitate spirituala din America. Odata cu dezvoltarea rapida a comunitatii din Oregon, alte comunitati se ivesc in majoritatea tarilor occidentale si in Japonia, sprijinite de fonduri proprii. Scandalurile provocate de o serie de activitati criminale si delapidari de fonduri petrecute in anturajul lui Osho, duc in cele din urma la arestarea lui; nu este gasit implicat personal in respectivele fapte, insa acuzat fiind de incalcari ale legilor imigrarii, este expulzat din Statele Unite.

O saptamana mai tarziu comunitatea din Oregon este dispersata. Dupa mai multe incercari nereusite de a se stabili in alte state - pretutindeni fiind considerat "un pericol pentru securitatea nationala" - Osho se intoarce in India, la ashramul din Poona. Incepe sa conduca personal meditatia de la sfarsitul fiecarui discurs si introduce o noua tehnica de meditatie numita "Mystic Rose". In 1989, declara ca nu se va mai numi Bhagwan Shree Rajneesh, deoarece pentru multi Bhagwan inseamna "Dumnezeu".Discipolii sai hotarasc sa-l numeasca Osho.

Cuvantul "Osho" provine din japoneza veche si a fost folosit pentru prima data de Eka, ca formula de adresare pentru maestrul sau, Bodhidharma. "O" inseamna "cu multa recunostinta, iubire, gratitudine" dar si "echilibru, armonie". "Sho" inseamna "extinderea multidimensionala a constiintei" si "total binecuvantat de existenta". Din acel moment, ashramul de la Poona se va numi "Osho Commune International". Osho si-a parasit corpul la 19 ianuarie 1990; fara sa fie resemnat sau fatalist, el a explicat discipolilor sai ca: "existenta a hotarat ca i-a venit timpul". Pentru el devenise limpede faptul ca a ramane in limitele trupului nu era lucrul cel mai important pentru dezvoltarea operei sale. Inainte de a muri, a mai spus: "Va las visul meu."