Castigator al Premiului Nobel, Orhan Pamuk este un scriitor a carui imaginatie impleteste cu maiestrie similitudinile si diferentele dintre Orient si Occident, imbogatind literatura europeana cu influente din cultura islamica si folclorul turc traditional.

„Într-o zi am citit o carte si întreaga mea viata s-a schimbat.“ - fraza de debut a Vietii celei noi (romanul cu reputatia celei mai rapid vândute carti din istoria Turciei) deschide poarta unui periplu romanesc halucinant, parte thriller intelectualist, parte poveste de dragoste, ce ne conduce spre tainele vietii si ale mortii.

Prins între enigmatice conspiratii bizantine si texte de un magnetism hipnotic, tânarul student Osman strabate neobosit drumurile primejdioase din stepele Anatoliei - un univers bizar, bântuit de vieti spulberate, autobuze demente, oameni osteniti, încaperi paraginite, panouri de publicitate coscovite, litere sterse, stafii... În aventura sa picaresca, eroul cunoaste, rând pe rând, dragostea, initierea, dar si moartea, traieste iluziile si deziluziile Turciei moderne. Viata cea noua, cartea fascinanta, detinatoare de taine, se vadeste a fi himera necesara, ce transfigureaza existentele si confera lumii aureola inegalabila a visului. Visul ca viata, dincolo de fruntariile constrângatoare ale timpului...

Romanul lui Orhan Pamuk, Viata cea noua, este o meditatie despre Carte si rosturile ei, despre realitate si fictiune, despre destin si întâmplare, despre metamorfozele sinelui si identitatile noastre schimbatoare.

„Un roman halucinant si straniu... ce navigheaza de la saradele intelectualiste borgesiene catre lirismul mirific al lui Gabriel García Márquez.“

Fragment Viata cea noua, Orhan Pamuk

   Într-o zi am citit o carte si întreaga mea viata s-a schimbat. Înca de pe când ma aflam pe la primele pagini am simtit atât de intens forta cartii, încât am avut impresia ca trupul mi se desprindea si se îndeparta de masa, de scaunul pe care stateam. Dar, desi socoteam ca trupul meu se detasase si se îndepartase de mine, parea ca ma aflam, mai mult ca niciodata, cu întreaga mea existenta si identitate, pe scaun, la masa, iar cartea îsi arata înrâurirea nu numai asupra sufletului meu, ci asupra a tot ceea ce ma facea sa fiu eu însumi. Era o înrâurire atât de puternica, încât am crezut ca din paginile cartii se revarsa asupra mea o lumina care îmi întuneca mintea si care o facea, totodata, sa straluceasca din rasputeri. M-am gândit ca, multumita acelei lumini, aveam sa ma reînnoiesc din temelii, ca datorita ei aveam sa ies de pe fagasul firesc, am simtit în ea umbrele unei vieti pe care urma sa o cunosc si de care, mai pe urma, urma sa ma apropii. Stateam la masa, eram constient, cu o parte a mintii mele, ca eram asezat la masa, ca întorceam paginile si citeam noile cuvinte, noile pagini, în vreme ce întreaga mea viata se preschimba. Dupa o vreme, m-am simtit atât de nepregatit si de neputincios în fata lucrurilor care mi se întâmplau, încât mi-am îndepartat fata de paginile cartii, mânat de o pornire de moment, de parca as fi dorit sa ma feresc de forta care se revarsa din carte. Abia atunci mi-am dat seama, cu teama, ca lumea din jurul meu se schimbase cu totul si am fost cuprins de un sentiment de singuratate pe care nu-l mai încercasem niciodata pâna atunci. Parea ca ramasesem cu desavârsire singur, într-o tara a carei limba, ale carei datini, a carei geografie îmi erau necunoscute.

   Neputinta cu care m-a înzestrat acest sentiment de singuratate m-a legat, într-o clipa, si mai strâns de carte. Ea urma sa-mi arate ce trebuia sa fac în noua tara în care ma pomenisem, lucrurile în care doream sa cred, pe care urma sa le vad, calea pe care avea sa o urmeze viata mea. În vreme ce întorceam paginile, una câte una, începusem sa citesc cartea si ca pe un ghid care urma sa ma calauzeasca pe un tarâm salbatic si strain. "Ajuta-ma, îmi venea sa-i spun, ajuta-ma, în asa fel încât sa aflu viata cea noua fara sa dau de necaz." stiam însa ca acea viata era zamislita din cuvintele ghidului. În vreme ce citeam cuvintele, unul câte unul, ma trudeam, pe de o parte, sa-mi aflu calea, iar pe de alta parte îmi imaginam, rând pe rând, deconcertat, miracolele de vis care urmau sa ma faca sa ratacesc de-a binelea drumul.

   În tot acest rastimp, cartea statea la mine pe masa, raspândindu-si lumina pe chipul meu, dar avea un aer familiar, la fel ca toate celelalte lucruri din camera mea. Am simtit asta în vreme ce întâmpinam, cu uimire si bucurie, viata cea noua, lumea cea noua care se deschidea în fata mea; cartea care urma sa-mi schimbe viata în asemenea masura era, de fapt, un obiect ca toate celelalte. Pe când mintea mea îsi desfereca, încetul cu încetul, ferestrele si usile, deschizându-se catre minunatiile si temerile noii lumi pe care mi-o promiteau cuvintele, ma gândeam din nou la întâmplarea care ma purtase spre carte, dar aceasta era o amagire care ramânea la suprafata mintii mele, care nu patrundea în abisurile ei. Pe masura ce citeam, reveneam, parca, la aceasta amagire, dintr-un soi de temere: lumea cea noua pe care mi-o dezvaluia cartea era atât de straina, atât de stranie si de uimitoare, încât, spre a nu ma cufunda cu totul în ea, eram bântuit de neastâmparul de a percepe ceva legat de prezent. Deoarece în mine se înstapânea teama ca, o data ce as fi ridicat ochii din carte, privindu-mi camera, dulapul, patul si aruncând o privire fugara pe fereastra, nu as mai fi regasit lumea asa cum o lasasem.

Despre Autor: Orhan Pamuk

Este cel mai cunoscut si, totodata, cel mai controversat scriitor turc contemporan, asumat de intreaga Europa ca una dintre cele mai valoroase si originale voci ale ultimilor ani. Nascut la Istanbul, Pamuk a urmat studii de arhitectura la Universitatea Tehnica din orasul natal, abandonate ulterior; in 1976 a absolvit Institutul de Jurnalistica al aceleiasi universitati.

Din 1974 s-a consacrat aproape in intregime scrisului, dupa ce, o vreme, cochetase cu pictura. Opera sa, elogiata cu entuziasm de critici si tradusa in peste 40 de limbi, cuprinde romane — printre care Fortareata alba, Cartea neagra, Viata cea noua, Ma numesc Rosu, Zapada - si un volum de memorii dedicat Istanbulului. Recunoasterea internationala s-a concretizat si intr-o pleiada de premii prestigioase, precum: The Independent Award for Foreign Fiction, Prix de la Découverte Européenne, Prix du Meilleur Livre Étranger, International Impac Dublin Literary Award, Prix Médicis Étranger, Friedenspreis s.a