Pe fundalul violentei colective si al conflictelor singeroase, petrecute in Columbia la mijlocul secolului XX, Gabriel Garcia Marquez dezvolta si prefigureaza in "Ceas rau" o scriitura devenita inconfundabila in romanul "Un veac de singuratate", care i-a adus Premiul Nobel pentru literatura.

Intr-o dimineata, pe cind padre Angel se pregateste de slujba, o impuscatura tulbura linistea satului. Aflind dintr-o "fituica cu zeflemele" ca sotia il insala cu Pastor, muzicantul, negustorul de animale Cesar Montero isi face singur dreptate. Este primul semn al unei violente mocnite, inceputul unei adevarate "campanii" de denigrare in masa, intr-un loc unde adulterele, escrocheriile si ranchiunele nu mai reprezinta un secret pentru nimeni.

Fragment

Acea vineri nu se mai sfarsea. Sub olanele fierbinti ale acoperisului, cei doi barbati au mai taifasuit o jumatate de ora, pe cand satul clocotea in ciorba siestei. Ajuns la capatul puterilor, aprodul a facut atunci o aluzie la blestematele de fituici. Judecatorul Arcadio a ridicat din umeri.
- Si tu astepti cu sufletul la gura atari marsavii, a spus, tutuindu-l pentru prima oara.
Aprodul n-avea chef sa parlamenteze, il chinuiau foamea si lipsa aerului, dar nu credea ca fituicile erau o prostie.
- Avem deja primul mort, a raspuns. Daca o tinem tot asa, ne-asteapta vremuri grele.