Ring 1. Cercul

Cum este posibil ca patru tineri - patru prieteni - sa moara simultan prin stop cardiac? Ziaristul Asakawa incepe o ancheta pe cont propriu. Curand, toate indiciile il conduc catre o caseta video misterioasa. O cauta. O gase?te. Vede o inregistrare stranie. De aici incolo, timpul devine palpabil si realitatea este acoperita de umbrele unui trecut mai viu decat prezentul. Asakawa are o singura certitudine: daca in sapte zile descifreaza secretul casetei, va trai; daca nu... In acest joc la limita nebuniei, viata lui pare a fi unica miz?. Acesta sa fie adevarul?

Ring s-a vandut doar in Japonia in aproape trei milioane de exemplare. Povestea casetei video s-a incheiat dupa alte trei romane si (deocamdata) sapte ecranizari.

„Cand am inceput sa scriu romanul nu aveam in minte o idee precisa. A fost vorba pur si simplu de un val de inspiratie care m-a obligat sa scriu. N-am stiut dinainte despre ce voi povesti si nici unde se va sfarsi povestea. Intr-o oarecare masura, era ca si cum as fi compus muzica. Auzeam in minte cuvintele si le asterneam pe hartie.“
Koji Suzuki

Realitatea din spatele fictiunii

Fiecare roman are un substrat real, iar Ring nu face exceptie. In acest caz, evenimentele atestate istoric sunt neobisnuite, teren propice pentru speculatie.
Shizuko, unul dintre personajele-cheie din roman, este sosia literara a lui Mifune Chizuko. Femeia, nascuta in 1886 in prefectura Kumamoto, era profund credincioasa si familiarizata cu meditatia si tehnicile de respiratie necesare pentru o buna concentrare. Chizuko, se pare, si-a descoperit insusirile paranormale la varsta de 23 de ani, cand, in timpul unei sedinte de meditatie, a vazut viermii ascunsi sub scoarta unui copac din gradina. Vestea despre insusirile ei unice s-a raspandit repede dincolo de granitele provinciei si a ajuns la urechile lui Tomokichi Fukurai (1869-1952), pe atunci asistent la Catedra de psihologie a Universitatii din Tokio. Obsesia lui Fukurai era sa demonstreze stiintific existenta perceptiei extrasenzoriale, iar pentru asta trebuia sa invinga o dubla rezistenta: a savantilor si a presei. Fukurai a facut o serie de experimente impreuna cu Chizuko si s-a hotarat in cele din urma sa apuce taurul de coarne, organizand o demonstratia publica (descrisa si in roman) in ziua de 15 septembrie 1910. Rezultatul a fost tragic. Chizuko, acuzata de sarlatanie, nu si-a revenit niciodata. Metoda aleasa de ea pentru a-si pune capat zilelor nu a fost la fel de spectaculoasa precum cea descrisa in carte: s-a otravit. Avea 25 de ani. Profesorul Fukurai nu a renuntat. A descoperit succesiv inca trei subiecti si a experimentat neobosit, iar in 1913 a publicat lucrarea lui de capatai, Toushi to Nensha (tradusa in engleza, in 1931, sub titlul Clairvoyance and Thoughtography (Clarviziune si psihofotografie); editia din 2003 poate fi cumparata de la amazon.com). In ciuda eforturilor sale, nu a a avut niciodata castig de cauza. In 1919 a demisionat si a disparut din prim-planul lumii stiintifice. A avut totusi prozeliti. In prezent cercetarile lui sunt continuate la Intitutul de Psihologie Fukurai, pe care l-a infiintat cu putin inainte sa paraseasca aceasta lume.

„La fel ca un alchimist, Koji Suzuki are capacitatea miraculoasa de a opera transmutatia de la banal la inspaimantator.“
RUE MORGUE

„Ring este scris ca un sonet. Este un generator de neliniste.“
JOHN CLUTE, SCIENCE FICTION WEEKLY

„De la inceputul ei straniu pana la sfarsitul cutremurator... nu ne putem desclesta mainile de pe aceasta carte.“ LIBRARY JOURNAL

„Un foarte serios arhetip modern. Mesajul cartii este ca ideile au propria lor energie... Suzuki reuseste in acelasi timp sa ne spuna o poveste captivanta si sa ne reaminteasca de ce ne place atat de mult sa citim.“
SF READER

Fragment din cartea Ring

I s-a parut ca vede o licarire chiar in mijlocul ecranului intunecat, un punct luminos, cat un varf de ac. Osciland la stanga si la dreapta, punctul s-a marit treptat si s-a oprit in cele din urma in partea stanga a ecranului. Apoi din el au crescut ramuri si a devenit un ghem de lumina zdrentuit, cu filamente care se zvarcoleau ca viermii si care, in final, au format cateva cuvinte. Nu aratau ca o subtitrare obisnuita. Erau scrise neregulat, chinuit, ca si cum ar fi fost mazgalite cu pensula, cu vopsea alba, pe o coala de hartie neagra ca noaptea. A reusit, fara sa-si dea seama cum, sa inteleaga sensul lor: PRIVESTE PANA LA SFARSIT.
Un ordin.
Primele cuvinte au disparut si in locul lor s-au tarat incet altele. O SA FII DEVORAT DE ... Ultimul cuvant era indescifrabil. Parea ca dintre cele doua propozitii lipsea un «sau». Poate un «altfel».
Nu era un ordin. Era o amenintare.
O SA FII DEVORAT DE ...  Cuvintele au crescut pana cand au alungat de pe ecran si ultima picatura de negru. Fusese o schimbare radicala, de la negru profund la alb ca laptele. Era un alb neomogen, o suprafata cu aer artificial, care la un moment dat a inceput sa-i sugereze un grup de simboluri desenate unele peste altele pe o panza. Inconstientul, tremurand convulsiv, temandu-se, gasind o iesire, tasnind afara. Sau poate era pulsatia vietii. Gandul avea energie, se ghiftuia bestial, pana la satietate, cu intuneric. In mod ciudat, Asakawa nu a simtit impulsul sa apese pe stop. Nu pentru ca nu se temea de acel ceva care voia sa-l devoreze, ci pentru ca fluxul intens de energie era placut.
O forma rosie a izbucnit pe ecranul monocrom. In aceeasi clipa s-a auzi uruitul pamantului, dar nu dintr-o directie precisa. Intensitatea sunetului care venea de pretutindeni s-a amplificat neincetat, pana cand i s-a parut ca intreaga cabana se clatina. Zgomotul nu putea sa vina din difuzoarele mici. Fluidul rosu, vascos, a explodat violent si a tasnit in toate directiile, invadand ecranul.
Negru, alb, acum rosu. Doar o succesiune rapida de forme. Inca nu vazuse nici o imagine naturala, numai abstractiuni gravate adanc in creierul sau prin intermediul culorilor crude care se alungau una pe cealalta. Era obositor.
Apoi, ca si cum ar fi citit gandurile spectatorului, rosul s-a retras si in locul lui s-a intins pe ecran un peisaj montan. A observat dintr-o privire ca muntele era un vulcan cu pante line. Din varful lui se ridicau norisori de fum alb pe cerul de un albastru limpede. Aparatul de filmat fusese plasat la poalele muntelui, unde terenul era acoperit cu un strat de lava aspra, neagra-maronie.“