Procesul de la Nürnberg a reprezentat un aspru rechizitoriu împotriva celui
de-al doilea razboi mondial. Cine erau acuzatii ? Conducatorii fostului Reich
hitlerist
Adolf Hitler, s-a
sustras de la judecata sinucigându-se. Alti trei fosti demnitari nazisti -
Himmler, Göbbels si Robert Ley - au procedat la fel.
Toti ceilalti
conducatori nazisti, cu exceptia lui Martin Bormann care a disparut, au comparut
pe banca acuzarii.
Göring, Ribbentrop, Rudolf Hess si ceilalti lideri nazisti
sunt adusi in fata dumneavoastra si depun marturie despre cum a fost posibila
crearea Reichului, cine l-a ajutat pe Hitler sa ajunga la putere, cum a fost
decisa campania impotriva Europei si cine este raspunzator pentru exterminarea
evreilor.
Joe.J.Heydecker a fost unul din ziaristii acreditati la proces iar
principala sursa documentara o constutuie interogatoriile si declaratiile
acuzatilor, fara comentarii de prisos.
Aceasta este prima editie in limba romana necenzurata care contine
cele doua capitole despre Stalin, legat de masacrul de la Katyn si pactul
Ribbentrop Molotov.
Cuprinsul cartii :
MAREA
VANATOARE
- Trebuie sa fie
impuscat Adolf Hitler
?
- Ministrul de interne
Wilhelm Frick este
„pescuit”
- Hermann Goring,
maresalul Reichului scapa de la moarte si ajunge prizonier la
Aliati
- Amiralul Karl
Doenitz preia gurvernul
-
Capitulare fara conditii
-
Sfarsitul maretiei. Cum au fost luati prizonieri Keitel, Jodl si Albert Speer.
- Vicecancelarul Franz von
Papen se simte prea batran. Guvernatorul Poloniei Hans Franck vrea sa se
sinucida
- In mana aliatilor:
protectorul Reichului, ministrul economiei, seful Sigurantei, comisarul
Reichului, dictatorul muncii si fabricantul de
armament.
- Sfarsitul
Reichsfrufrerului SS
Himmler
- Arestat in pat,
ministrul de externe Ribbentrop. Pe o insula de pe raul Moscova asteapta
amiralul Raeder.
- Mister si
senzatie. Rudolf Hess zboara in Scotia
DRUMUL SPRE
NURNBERG
- Undeva in Europa.
Intrebari, intrebari,
intrebari
- Pana in cele mai
indepartate unghere ale
pamantului
- Toastul lui
Stalin. Winston Churchill
protesteaza
- In celulele
Nurnbergului
- Au scapat de
judecata Robert Ley, Gustav Krupp si Martin Bormann
PUTERE SI
AMAGIRE
- Incepe
procesul
- Hitler la
putere
- Cine seamana
sange
- Viena, 25 iulie
1934
- Hitler isi dezvaluie
planurile
- Cine nu ni se
alatura trebuie sa dispara
-
Anschlussul. Anexarea
Austriei
- Pace in timpurile
noastre
- Noaptea de
cristal
- Proba generala in
Spania
RAZBOIUL
- Stalin
si canibalii
- Ultimele
sperante
- Ora
4.45
- Progenitura
iadului
- Seelowe, inceputul
sfarsitului
- Operatiunea
Barbarossa
IN SPATELE
FRONTULUI
- Programul
Satanei
- Managerul lui
Hitler
- Onoarea
militara
- Omul in masa de la
Katin
- Tehnica
depopularii
- Exterminarea
evreilor
- Sfarsitul
ghetoului din Varsovia
ULTIMUL
CAPITOL
- Concluzii si
sentinte
- Cum s-a ajuns la
sentinte
- Moarte prin
spanzurare
- La Spandau si
dupa aceea
- Daca Hitler ar
fi castigat razboiul
*******
Fragmente din articolul "60 de ani de la Procesul de la Nurnberg" publicat in revista Der Spiegel
Niciodata in istorie nu a mai avut loc un asemenea eveniment. Niciodata pana
la Nurnberg, tiranii si conducatorii militari nu au avut deasupra capului lor
legea si nu au stiut ca acest lucru ii poate costa viata. In acelasi timp, nici
o natiune invingatoare si nici o alta alianta nu au avut indrazneala sa faca
ceea ce au facut aliatii cu conducatorii germanilor. Nici o varsare de sange.
Nici un tratat de pace, ci un proces. Principalul acuzator, americanul Robert
Jackson si-a propus la Nurnberg „sa ordoneze lumea conform principiilor
dreptului”.
In acele zile, sala de judecata dintr-un oras distrus in proportie de 91% era
centrul lumii. La 1 octombrie 1946, Tribunalul Militar si-a pronuntat sentintele
condamnand „razboiul de agresiune”, „crimele de razboi” si „crimele
impotriva umanitatii” comise de conducatorii nazisti. Doisprezece
dintre conducatorii regimului nazist au fost condamnati la moarte prin
spanzurare. Sapte au fost condamnati la sentinte ce prevedeau privarea de
libertate in inchisoarea Spandau si trei au fost gasiti nevinovati.
In procesul de la Nurnberg au fost implicati 23 de acuzati, 270 de martori si
studiate peste 2630 de documente. Intrucat acuzatii negau orice vina, Robert
Jackson a decis ca drept probe incriminatorii sa nu fie folosite declaratiile
acuzatilor si cele ale victimelor, ci documentele emise in timpul regimului. La
amiaza zilei de 16 octombrie 1946, sentintele Tribunalului Militar International
de la Nurnberg fusesera executate.
Odata cu Nurnberg, istoria razboiului si pacii a luat o noua turnura. Totusi,
timp de o jumatate de secol putini au crezut in acest lucru. Guvernele germane
sustineau ca Nurnberg reprezenta „dreptul invingatorilor”
asupra invinsilor si nu considerau ca verdictele vor avea urmari legale, pe
viitor.
Judecatorul american Jackson afirma in 1946 la Nurnberg: „Sa nu uitam
niciodata, ca masura cu care-i judecam pe acuzati, va fi valabila si pentru noi
in fata istoriei.”
La Nurnberg a fost ingropata acea ordine a lumii, construita pe
principiile Pacii Westfalice din 1648. Conform acelor
principii, statele suverane aveau dreptul primar sa faca cu cetatenii lor ce
vor. Statele aveau dreptul sa poarte razboaie impotriva altor state, oricand se
simteau suficient de puternice. La Nurnberg razboaiele au fost declarate crime,
iar conducatorii condamnati pentru „crime impotriva umanitatii”.
Cum se impaca totusi pacea cu dreptul? Autorul sustine ca, conducatorii
nazisti erau constienti de faptul ca principiile dreptului international in acea
perioada erau de partea lor, si considerau ca problema Holocaustului era una ce
tinea de afacerile interne ale regimului nazist.
Cu cateva zile inainte de capitularea neconditionata a Germaniei naziste, la
8 mai 1945, nimeni de la Casa Alba, fara a mai pomeni de puterile aliate, nu
avea o imagine clara despre ceea ce se va intampla cu cei invinsi. In culoarele
puterii de la Casa Alba existau cateva pareri. Spre exemplu, Henry Morgenthau,
Ministrul de Finante al lui Roosevelt ar fi vrut ca la sfarsitul razboiului
aprox. 20 de milioane de germani sa fie deportati undeva, ca sa nu mai poata
provoca daune.
Ministrul de Razboi, Henry Stimson era ceva mai moderat, chiar daca era si el
revoltat de „razboiul total” purtat de Hitler. Acesta era pentru un proces
moderat in fata unui tribunal militar, unde acuzatii ar fi fost condamnati
pentru crime de razboi.
Constructorul dreptului de la Nurnberg a fost avocatul Murray Bernays, care
considera ca atrocitatile comise de nazisti trebuie pedepsite, pentru ca altfel
ar exista prea multi nemultumiti.
Judecatorul american Robert Jackson numit responsabil de organizarea
procesului de la Nurnberg l-a cooptat pe Bernays in echipa sa dupa venirea la
putere a lui Harry Truman, care era in favoarea unui proces istoric. Procesul de
la Nurnberg a avut loc in zona americana de ocupatie.
Dupa cum remarca autorul, celelalte puteri invingatoare nu erau de
acord cu condamnarea conducatorilor nazisti pentru organizarea Holocaustului,
acest lucru fiind prea radical pentru sistemul de drept international din acea
perioada. Abia 50 de ani mai tarziu, odata cu procesul impotriva lui
Milosevic, comunitatea internationala a acceptat sa pedepseasca teroarea unui
guvern impotriva propriului sau popor si crimele impotriva
umanitatii
