Creatia intelectuala, element esential al fiintarii si progresului societatii omenesti, a fost si este un captivant domeniu de investigatie, inclusiv din perspectiva juridica.
Diversitatea, complexitatea si amploarea formelor de exprimare a acestui produs exclusiv uman si social, firesc, au determinat, in planul dreptului, o dinamica si o diversificare fara precedent a reglementarilor juridice.
Neindoielnic, acest fenomen juridic presupune, mai intai, eforturi concrete si sistematice de investigare, iar studiile universitare ar trebui sa constituie un prim pas in aceasta directie. Acesta este, in fapt, si motivul pentru care lucrarea prezenta se adreseaza, in principal, studentilor de la facultatile de drept.
Aflandu-ne deci in prezenta unui veritabil fenomen juridic, efectiv si masiv influentat de dinamica celorlalte ramuri de drept, o atentie speciala am acordat analizarii masurii in care reglementarile juridice din domeniu sunt compatibilizate cu cele din alte materii, formuland, acolo unde am considerat ca se impune, observatii critice, dar si propuneri de lege ferenda.
Remarcam, in acest context, preocuparea discutabila a legiuitorului pentru prelucrarea juridica a unor norme din continutul actelor normative consacrate protectiei juridice a creatiei intelectuale. Din acest punct de vedere, este usor de sesizat caracterul exagerat tehnicist al unor norme, unele formulari nejuridice si chiar nesocotirea imperiala, in diferite situatii, a unor principii de drept. Neindoielnic, toate aceste aspecte justifica, cu atat mai mult, continuarea si amplificarea efortului de cunoastere si perfectionare a actelor normative din domeniu, efort in care am dori sa se inscrie si lucrarea ce o propunem.
In demersul nostru ne-am bizuit, cu predilectie, pe analiza normelor juridice, dar si pe lucrarile unor remarcabili doctrinari ai domeniului, dintre care, cu aleasa consideratie, ii evocam pe Y. Eminescu, pe V. Ros si I. Macovei.