Pe cât de celebra este practica Yoga, pe atât de putin este cunoscuta. Pe cât de mult o critica cei ce nu au participat niciodata la o lectie de Yoga, pe atât de mult o apara aceia care s-au convins de binefacerile ei, datorita faptului ca au obtinut rezultate.

Yoga este o stiinta, iar cel mai mare savant al ei a fost Patanjali. Nimeni nu poate fi comparat cu el. Pentru prima oara în istoria umanitatii, acest om a redus religia la stadiul de stiinta. El a transformat religia într-o stiinta, revelându-i legile. Ea nu cere nimanui sa creada în ceva anume. Singurul lucru pe care îl cere ea este sa "experimentezi". La fel cum stiinta are nevoie de experimente de laborator, Yoga îti cere sa experimentezi. Nu exista nici o diferenta între experiment si experienta; singura diferenta este data de directie. Un experiment este orientat catre exterior, în timp ce o experienta este interioara. Altfel spus, experienta este un experiment interior.

Yoga este o stiinta existentiala, experimentala. Nu ai nevoie de crede curaj.O credinta este ceva superficial. Ea nu transforma în nici un fel fiinta. Astazi poti fi hindus, si mâine poti trece la crestinism. Poti trece de la Gita la Biblie, apoi, la fel de usor, la Coran. Omul care a trecut de la una la altii ramâne însa acelasi. Tot ce si-a schimbat el sunt convingerile. Convingerile sunt la fel ca si hainele. Ele nu transforma nimic substantial. Omul ramâne acelasi. Nu poti ajunge la adevar cu ajutorul convingerilor, ci doar prin experienta, prin propriile tale realizari.

Cuprins:

Nota editorului ... 7

Capitolul 1
SI ACUM, DISCIPLINA NUMITA YOGA ... 9

Capitolul 2
CELE CINCI MODIFICaRI ALE MINTII ... 37

Capitolul 3
SECRETUL CONSTA ÎN EFORTUL CONSTANT ... 75

Capitolul 4
CELE OPT ETAPE ... 109

Capitolul 5
POSTURA SI RESPIRATIE ... 141

Capitolul 6
YOGA ESTE CALEA RAPIDA
Raspunsuri la întrebari ... 177

Despre autor ... 229

Fragmente:

Voi nu cunoasteti prezentul, caci preferati sa va proiectati într-un viitor incert. Asta înseamna sa visezi. Nu puteti trai aici si acum. Acest lucru vi se pare imposibil.
Va proiectati fie asupra trecutului (care nu reprezinta decât o alta forma de visare), asupra amintirilor unor lucruri care nu mai exista, fie asupra viitorului, care nu înseamna altceva decât o proiectie venita din trecut. Viitorul nu este altceva decât trecutul proiectat din nou, eventual în culori mai frumoase si mai vii.
Omul nu se poate gândi la altceva decât la trecutul sau. De aceea, viitorul nu este decât acest trecut reproiectat. Nici trecutul si nici viitorul nu exista însa. Numai prezentul exista, dar voi nu traiti niciodata în prezent. Nietzsche avea dreptate atunci când spunea ca desi toata lumea declara ca îsi doreste adevarul, nimeni nu si-l doreste de fapt. Asa-zisele noastre adevaruri nu sunt decât minciuni, mai mult sau mai putin frumoase. Nimeni nu se simte pregatit sa priveasca realitatea în fata.
Mintea nu poate intra pe calea yogai, caci yoga nu este altceva decât o suita de tehnici pentru revelarea adevarului. Este o cale de a nu mai visa. Este stiinta vietii traite aici si acum. Adeptii yoghini se pregatesc sa renunte la sperante, la proiectiile în afara realitatii prezente. Yoga înseamna o întâlnire cu realitatea, asa cum este aceasta.
De aceea, omul nu poate intra pe calea yogai decât atunci când se simte frustrat de starea actuala a mintii sale. Daca mai spera ca poate câstiga ceva cu ajutorul mintii sale, el nu este pregatit pentru a intra pe calea yogai. Este necesara o frustrare absoluta, o revelatie a inutilitatii mintii...

***

Capitolul 4

CELE OPT ETAPE

Practicarea celor opt etape ale yogai conduce la distrugerea impuritatilor, din care se naste iluminarea spirituala, care se transforma apoi în constientizarea realitatii.
Cele opt etape ale yogai sunt: autocontrolul, auto-disciplinarea , postura, reglarea respiratiei, cultivarea puterii de abstractie (retragerea simturilor), concentrarea, contemplatia si transa.

Lumina pe care o cautati se afla în interiorul vostru. De aceea, cautarea voastra nu poate fi decât o calatorie în interiorul fiintei. telul nu poate fi atins calatorind în spatiul exterior, ci numai în cel interior. Destinatia este esenta ultima a fiintei. Ea se afla deja în voi; nu aveti de facut decât sa decojiti ceapa. În jurul ei s-au adunat straturi succesive de ignoranta; diamantul s-a scufundat în noroi. El nu trebuie creat, caci exista deja; straturile succesive de noroi trebuie însa înlaturate pentru a-l scoate la iveala.
Este important sa întelegeti acest lucru: comoara exista deja. Ceea ce trebuie sa descoperiti este cheia care conduce la camera comorilor, nu comoara în sine. Întregul efort pe care îl veti depune depinde de întelegerea acestui secret. Daca va propuneti sa creati întreaga comoara, procesul va fi de lunga durata si nimeni nu poate spune cu certitudine unde conduce el.
Tot ce aveti de facut este sa descoperiti cheia. Comoara se afla deja în interiorul vostru. Ca sa ajungeti la ea, trebuie sa eliminati însa mai întâi straturile succesive de impuritati.
Cautarea adevarului este un proces negativ, nu unul pozitiv. Nu trebuie sa adaugati ceva la fiinta voastra; mai degraba, trebuie sa eliminati anumite lucruri. Cautarea adevarului este un proces chirurgical, nu o medicina alopata. Nu trebuie sa înghititi nimic; trebuie sa eliminati ceva. Upanishadele vorbeau de metoda neti-neti: nici aceasta, nici aceea. Scopul este sa continui sa negi pâna când nu mai ai ce nega. Ceea ce ramâne atunci este esenta, constiinta pura, care nu poate fi contestata, caci cine ar putea-o face? De aceea, continuati sa negati: "Eu nu sunt nici aceasta, nici aceea", neti-neti, pâna când nu mai ramâne decât martorul care neaga. Când procesul chirurgical s-a încheiat, ceea ce ramâne este comoara.
Daca veti întelege corect acest proces, povara nu va fi prea dificila. Cautarea este usoara atunci când stii ca nu ai pierdut comoara, ci doar ai uitat unde ai ascuns-o. Cert este ca se afla undeva, în interiorul tau. Daca esti perfect convins de acest lucru, nu mai ai motive de agitatie; te poti relaxa. De fapt, chiar daca ai dori sa o pierzi nu ai putea-o face, caci...

***

Atunci când iubesti cu adevarat pe cineva, acesta se va bucura întotdeauna pentru cresterea ta, stiind ca iubirea ta va creste proportional cu dezvoltarea spirituala. Pentru cine cunoaste gustul iubirii, meditatia nu poate însemna decât si mai multa iubire, si mai multa frumusete. Din pacate, în lumea voastra lucrurile stau cu totul altfel: toata lumea încearca doar sa îl controleze pe celalalt.
Adeptul care aplica yama nu încearca sa controleze pe altcineva; doar pe el însusi. Celorlalti el le ofera o libertate deplina. Iubirea lui pentru ceilalti este atât de mare, încât le daruieste o libertate deplina, iar iubirea sa de sine este atât de lucida, încât încearca tot timpul sa se controleze, încercati sa întelegeti acest lucru: iubirea de sine nu accepta niciodata risipirea energiilor. Ea urmareste orientarea lor într-o singura directie.
Urmeaza niyama si asana, doua etape care se ocupa de corpul fizic. O viata regulata este foarte sanatoasa pentru corp, caci acesta nu este altceva decât un mecanism. Viata traita haotic nu face decât sa creeze o stare de confuzie la nivelul corpului. Daca astazi manânci la ora 1:00, mâine la 11:00, iar poimâine la ora 10:00, corpul intra într-o stare de confuzie deplina. El are propriul sau ceas biologic; traieste din tipare. Daca manânci în fiecare zi la aceeasi ora, va sti exact ce se întâmpla. Mai mult, se va pregati în acest scop; sucurile gastrice vor fi secretate în stomac la momentul potrivit. În caz contrar, chiar daca manânci, el nu va secreta sucurile gastrice necesare digerarii hranei. Mâncarea va râncezi în stomac, iar digestia ei ulterioara va deveni mai dificila. Sucurile actioneaza optim atunci când mâncarea este...

***

Multi yoghini adopta o atitudine de luptator, dar aceasta nu este necesara. Dimpotriva, ea reprezinta un mare obstacol pe cale. Lasati-o afara. Retineti un principiu important: tot ce va este necesar în exterior, în interior devine un obstacol. Iar acest lucru este valabil neconditionat.
Aici trebuie sa încercati exact metodele inverse. Daca îndoiala este necesara în lumea exterioara, de pilda în cercetarea stiintifica, în lumea interioara orice investigatie are la baza credinta. Daca agresivitatea este necesara în lumea exterioara pentru a cuceri putere si prestigiu, este evident ca în lumea interioara nu va va ajuta decât smerenia si abandonarea. Daca în lumea exterioara ai nevoie de o minte inteligenta si vicleana, în cea interioara nu îti poate folosi decât o minte de copil, inocenta si incapabila sa faca tot felul de calcule.
Repet: tot ce va este necesar în lumea exterioara, în cea interioara devine un obstacol. Aici nu functioneaza decât principiile inverse. Daca doriti sa obtineti o victorie exterioara, cititi Printul lui Machiavelli. Nu exista un manual mai bun. Daca doriti însa sa obtineti o victorie interioara, inversati tot ce ati citit în aceasta carte. Puneti-l pe Machiavelli cu capul în jos si el va deveni Lao Tse; exact, în shirshasana, în postura statului pe cap. Machiavelli stând pe cap devine Patanjali. De aceea, puteti sa îi cititi cartea; este o carte frumoasa, care descrie limpede cum poti obtine victoria în lumea exterioara. Cititi apoi Tao Te Ching al lui Lao Tse, Yoga Sutra-ele lui Patanjali, Dhammapada lui Buddha sau Predica de pe Munte a lui Christos. Veti...

Despre OSHO

Osho s-a nascut in Kuchawada, Madhya Pradesh (India centrala), la 11 decembrie 1931, fiind primul copil din cei unsprezece, cati aveau sa aiba parinti sai. Tatal sau a fost un modest negustor de haine si apartinea religiei Jaina. In anul 1946, la varsta de 14 ani, Osho are experienta primului sau satori. De-a lungul anilor experientele sale meditative au devenit din ce in ce mai profunde, insa intensitatea cautarii spirituale si-a manifestat efectele asupra sanatatii sale fizice. La varsta de 21 de ani, Osho atinge iluminarea, cea mai inalta culme a constiintei omenesti. In acel moment, spunea el, biografia lui exterioara a luat sfarsit, si de atunci inainte el a trait intr-o stare total lipsita de ego, o stare de unitate cu legile intime ale existentei. "Nenumarate vieti am lucrat asupra mea, luptandu-ma, facand tot ce se poate face, insa nu s-a intamplat nimic. Acum inteleg de ce nu s-a intamplat nimic. Efortul in sine era, de fapt, obstacolul... Nu vreau sa spun prin aceasta ca se poate ajunge fara cautare. Cautarea este necesara, insa vine o vreme cand ea trebuie lasata in urma. Si in ziua in care cautarea s-a oprit ... a inceput sa se intample. O noua energie s-a ridicat ... Venea de nicaieri si de pretutindeni. Era in arbori si in stanci, in cer, in soare si in aer - iar eu credeam ca este foarte departe. Si era atat de aproape ..."

In plan exterior si-a continuat studiile la Universitatea din Sagar, unde a absolvit cu onoruri Prima Clasa de Filozofie, in anul 1956. A fost Campionul dezbaterilor pe intreaga Indie si a castigat Medalia de Aur. Dupa terminarea facultatii, Osho este numit profesor la Colegiul Sanskrit din Rajpur. Un an mai tarziu devine profesor de filozofie la Universitatea din Jabalpur. De asemenea, el intreprinde calatorii in intreaga Indie, vorbind in fata unui larg auditoriu si polemizand cu liderii religiosi in dezbateri publice. In 1966 demisioneaza pentru a se dedica in intregime scopului de a initia omul modern in arta meditatiei. Incepe sa se adreseze unor multimi de 20.000- 50.000 de persoane in cadrul adunarilor ce aveau loc in aer liber. Conduce tabere de meditatie de zece zile. Osho, numit in acea perioada Bhagwan Shree Rajneesh, incepe sa-i initieze pe cautatorii spirituali in neo-sannyas - o cale in care acestia se daruiesc cautarii de sine si meditatiei, fara a renunta la lume sau la orice altceva. Acest punct de vedere relativ la renuntare reprezinta o ruptura totala fata de traditia orientala. Pentru el nu renuntarea la lumea materiala este cea care conteaza ci renuntarea la trecut, la conditionarile si la credintele nefondate pe care fiecare generatie le impune generatiei urmatoare.

In anul 1974, este inaugurat ashramul de la Poona. Influenta spirituala a lui Osho este de nivel mondial, 25000 de persoane trecand anual portile comunitatii. Osho se retrage din ce in ce mai mult in intimitatea camerei sale, pe care o paraseste numai de doua ori pe zi: dimineata - pentru un discurs de nouazeci de minute si seara - pentru a-si initia discipolii si a-i calauzi. Discursurile sale includ toate caile spirituale majore cum ar fi Yoga, Zenul, Taoismul,Tantra si Sufismul. El se refera, de asemenea, la Gautama Buddha, Isus, Mahavira, Lao Tse si la o serie de mistici. Aceste discursuri au fost stranse in apoximativ 650 de volume si traduse in 34 de limbi. Grupurile de terapie existente in jurul lui Osho in acea vreme combinau tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentala. Catre sfarsitul anilor '70 ashramul lui Osho devenise o adevarata Mecca a cautatorilor adevarului. In 1981, dupa ce a fost tinta unei incercari de de asasinat, Osho pleaca in SUA si se stabileste la Rajneeshpuram, o mica localitate din desertul Oregon ridicata de adeptii sai din America. Festivalurile anuale care se organizeaza aici reunesc peste 20.000 de vizitatori din intreaga lume. In scurt timp, Rajneeshpuram devine cea mai mare si mai controversata comunitate spirituala din America. Odata cu dezvoltarea rapida a comunitatii din Oregon, alte comunitati se ivesc in majoritatea tarilor occidentale si in Japonia, sprijinite de fonduri proprii. Scandalurile provocate de o serie de activitati criminale si delapidari de fonduri petrecute in anturajul lui Osho, duc in cele din urma la arestarea lui; nu este gasit implicat personal in respectivele fapte, insa acuzat fiind de incalcari ale legilor imigrarii, este expulzat din Statele Unite.

O saptamana mai tarziu comunitatea din Oregon este dispersata. Dupa mai multe incercari nereusite de a se stabili in alte state - pretutindeni fiind considerat "un pericol pentru securitatea nationala" - Osho se intoarce in India, la ashramul din Poona. Incepe sa conduca personal meditatia de la sfarsitul fiecarui discurs si introduce o noua tehnica de meditatie numita "Mystic Rose". In 1989, declara ca nu se va mai numi Bhagwan Shree Rajneesh, deoarece pentru multi Bhagwan inseamna "Dumnezeu".Discipolii sai hotarasc sa-l numeasca Osho.

Cuvantul "Osho" provine din japoneza veche si a fost folosit pentru prima data de Eka, ca formula de adresare pentru maestrul sau, Bodhidharma. "O" inseamna "cu multa recunostinta, iubire, gratitudine" dar si "echilibru, armonie". "Sho" inseamna "extinderea multidimensionala a constiintei" si "total binecuvantat de existenta". Din acel moment, ashramul de la Poona se va numi "Osho Commune International". Osho si-a parasit corpul la 19 ianuarie 1990; fara sa fie resemnat sau fatalist, el a explicat discipolilor sai ca: "existenta a hotarat ca i-a venit timpul". Pentru el devenise limpede faptul ca a ramane in limitele trupului nu era lucrul cel mai important pentru dezvoltarea operei sale. Inainte de a muri, a mai spus: "Va las visul meu."