Evanghelia dupa Fiul se inscrie in lunga serie de reprezentari fictionale ale evenimentelor descrise in Noul Testament, alaturi de exemple celebre (Hristos rastignit a doua oara al lui Kazantzakis sau Evanghelia dupa Iisus Christos al lui Saramago) ori mai putin cunoscute, dar la fel de interesante: Barbatul din Nazareth de Anthony Burgess sau Cel dat mortii de D.H. Lawrence. Dar daca, sub raportul continutului, romanul lui Mailer se conformeaza fidel textelor canonice, inovatia majora pe care o propune scriitorul american este povestirea la persoana I, in numele si din perspectiva principalului protagonist, cu temerile, indoielile si sperantele sale profund umane.
Evanghelia dupa Fiul este un triumf, rivalizind cu romanele lui Dostoievski in ce priveste subtilitatea cu care sint investigate profunzimile sufletului omenesc. Perspectiva lui Mailer asupra lui Iisus-omul este mai veridica decit a oricarui alt scriitor care l-a precedat, iar acesta este, in sine, un miracol literar.”
Publishers Weekly
Traditia (beletristica, istorica sau religioasa) «vietilor lui Isus», inaugurata de Evanghelia dupa Marcu si continuata, in vremurile moderne, de autori ca Dickens, D.H. Lawrence sau Nikos Kazantzakis (Ultima ispita a lui Hristos, dupa care s-a facut si un film), nu a cuprins niciodata o relatare la persoana I, in care presupusele evenimente petrecute acum 2.000 de ani sint povestite chiar de eroul lor principal. Mailer este primul autor care face acest gest de curaj si originalitate, insa exact de aici se trag si principalele neajunsuri ale cartii. Raminind surprinzator de fidel «faptelor» asa cum sint insirate in evangheliile canonice (pina la asumarea dogmei dublei naturi divino-umane a unui Isus care merge pe apa, vindeca bolnavii si invie mortii), autorul se loveste imediat de dificultatea aproape insurmontabila de a reconstitui plauzibil, din interior, un profil si o evolutie psihologica ale unui personaj care apartine (si) unei presupuse lumi transcendente. Limbajul, oarecum invechit, si absenta unei incercari serioase de a reconstitui atmosfera epocii contribuie la esecul cartii. Cum ar putea suna vocea interioara a Fiului, cum isi explica Dumnezeu intentiile? – sint intrebarile la care Mailer trebuie, din pacate, sa raspunda, pentru un asemenea proiect. Trebuie, dar nu poate – si nu e de mirare
Silviu Mihai, Cotidianul |
