Apreciata de New York Times drept "o carte pe care o scrii doar o data in viata", Amurgul templierilor este versiunea romantata a disparitiei de pe scena istoriei a Cavalerilor Templieri si a aparitiei legendelor ce ii inconjoara. Un roman care socheaza prin realismul cu care sunt descrise metodele de tortura utilizate impotriva templierilor, si care mai tarziu vor fi preluate de catre Inchizitie. Povestea luptei dintre regele Frantei, Filip cel Frumos si Ordinul Cavalerilor Templieri este intregita de jocurile subtile si inselatoare din spatele "scenei".

Cuprins:

Partea 1 - Bastardul din Templu
Partea 2 - Fecioara din Morlay
Partea 3 - Executarea sentintei

Hanny Alders s-a nascut la Rotterdam. Este cunoscut ca un reputat scriitor de romane istorice, serios documentate. Debuteaza in 1987 cu romanul Amurgul templierilor, pentru care primeste Premiul Gouden Ezelsoor.

Dintre romanele sale istorice, cele mai cunoscute si traduse sunt Macabru, trubadur, mercenar si misogin si Ereticul perfect, un roman despre catari.

"Eroii principali ai romanului Amurgul templierilor, Richard, Thomas de Lincoln, Aymer de Vraineville, Ferrand d'Uzes, Blanche de Lyons-la-Foret, Lawrence de Toeni, membrii familiei Morley, sunt personaje fictive, care au fost plasate si puse in miscare in limitele faptelor istorice, asa cum ne-au fost ele transmise.

Se stie cu certitudine ca un numar mare de frati templieri au scapat de arestare sau au izbutit sa evadeze din inchisori. In Anglia, cavalerii templieri au pribegit ca vagabonzi. Ca au incercat sa exercite presiuni asupra Bisericii ca sa-si ajute fratii este foarte probabil. Din cronici se stie ca s-au adunat in numar mare in jurul orasului Lyon si au trimis la conciliul din Vienne noua delegati, care au fost arestati pe loc de catre Papa.

Potrivit cronicilor, precum si pieselor din dosare si depozitiilor martorilor oculari, metodele de tortura descrise in cartea de fata au fost intr-adevar aplicate fratilor templieri.

Istoricii si-au pus multa vreme intrebarea daca in cadrul Ordinului Templierilor s-a petrecut o erezie, o intrebare la care raspunsul aproape unanim a fost negativ. Totusi, unii sunt de parere ca prin contactele lor cu Orientul, templierii si-au largit orizontul, si-au extins perspectiva asupra societatii occidentale si asupra raporturilor de putere din sanul ei si ca au urmarit un ideal maret: ( John Charpentier, L'Ordre des Templiers. L'Enseignement interieur ). Un ideal pe care, stiindu-se sprijiniti de posesiunile lor ramificate in toata Europa si bazandu-se pe puterea lor financiara, pe cunostintele lor strategice si pe cele doua secole de experienta, l-ar fi putut realiza daca Filip cel Frumos nu le-ar fi barat drumul."
Hanny Alders ( Postfata)