„In umbra civilizatiei majore, inainte ca aceasta sa dispara la randul ei, cate alte culturi n-au pierit fara urma! Aceasta imensa drama e astazi traita de multi cu nespusa intensitate. Trebuie sa apartii unei asemenea culturi pe cale de a se stinge, sau care moare chiar inainte de a inflori, pentru a intelege nesfarsita disperare a acelora care asista neputinciosi la disparitia inexorabila a celor mai pretioase valori ale lor. Cu fiecare cultura care moare, o floare unica se vestejeste pentru a nu mai renaste, o mireasma incomparabila se risipeste pentru totdeauna. Exista comori de intelepciune si poezie in cele mai mici idiomuri, ca si in conceptia despre lume a celui mai mic trib destinat disparitiei. Toate sunt pierdute - pierdute pentru totdeauna si pentru totL in viata popoarelor, ca si in toata Creatiunea, ceea ce izbeste cel mai mult si scandalizeaza intr-adevar spiritul este risipa Naturii. Cei care astazi sunt privilegiati si apartin culturilor majore pot inca sa se legene in iluzia perenitatii lor. Dar pana cand? Ce ramane din Egiptul antic, din Mesopotamia, din Creta, din Mexic si Peru? Si cum am putea avea asigurarea ca rasa noastra trufasa, care de veacuri isi intinde dominatia asupra neamurilor si lucrurilor toate, nu va cadea si ea, odata, in toropeala si apatie?"
Neagu Djuvara

Aparuta la Paris in 1975 si distinsa cu premiul de istorie al Academiei Franceze in 1976, lucrarea de fata a reprezentat la origine o parte din teza de doctorat a profesorului Neagu Djuvara, teza sustinuta la Sorbona, sub conducerea cunoscutului sociolog si filozof Raymond Aron. Ea se inscrie in randul acelor tentative ambitioase de a gasi un sens evolutiei omenirii, surprinzand constante, ritmuri, tipare dupa care s-ar modela in mod necesar desfasurarea marilor civilizatii pe care le putem distinge in cursul istoriei.

Originalitatea cercetarii consta in gasirea de catre autor a unui "barometru" al dezvoltarii si stingerii unor civilizatii, descoperirea unor "legi" (lois, in originalul francez) sau "tipare" (in versiunea romaneasca) istorice, dupa care acestea evolueaza. Interesanta este si concluzia autorului referitoare la caracteristicile cresterii si descresterii unei societati de un anume tip. La inceput, in perioada de crestere, aceasta este guvernata de o infima minoritate creatoare, pentru ca la descrestere conducerea sa fie preluata de perifericii societatii, cei care in prima faza fusesera considerati "intrusi". Anexele V-VIII, listele guvernantilor francezi, englezi, rusi si nord-americani din ultimele doua veacuri ilustreaza aceasta teza

****

Drag? prietene, multumesc pentru cartea a carei actualitate ma frapeaza mai mult decît atunci cînd am citit-o în manuscris. ...Ascensiunea "marginalilor" a devenit în cîtiva ani un fenomen evident pentru orice om care gîndeste si chiar pentru cetateanul obisnuit.
"Centralii" sînt terminati si ei o simt. Oboseala psihologica este într-adevar trasatura fundamentala a acelor civilizati al caror vid interior se acomodeaza cu utopiile si cu psihanaliza. Noi venim dintr-o tara barbara ca sa deplîngem soarta celor aflati în primejdie si fericiti de a fi în primejdie.
Doresc ca lucrarea dumitale sa suscite ecoul meritat si îti trimit toata prietenia mea.
Emil Cioran