Scriitorul kirghiz Cinghiz Aitmatov reprezinta un nume de referinta pentru marea literatura a Estului. Geamilia, Vaporul alb, Cocorii timpurii, Adio, floare galbena!, Esafodul, Cântecul stepei, Cantecul muntilor sunt doar câteva dintre titlurile care i-au adus celebritatea.

O zi mai lunga decât veacul este o constructie narativa de mare rafinament, un roman simbolic, mitic, ale carui personaje traiesc ancorate în atemporalitatea stepelor asiatice, tulburata de intruziunea modernitatii si a ideologiilor acesteia. Cu subtilitate, romanul urmareste trei dimensiuni: cea realista (imaginea unei Uniuni Sovietice postbelice mizere, în care supravietuirea constituie un adevarat miracol), alta reprezentând un veritabil S.F. (misiunea ruso-americana de cercetare a spatiului cosmic) si ultima, incluzând planul mitic.

Constructia epica de exceptie se bazeaza pe o structura polifonica, singura capabila sa urmareasca în paralel cele trei planuri temporale în care „istoria mare” si „istoria mica” se intersecteaza.