Documentele Plenarei Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman din zilele de 30 noiembrie–5 decembrie 1961 sunt de interes capital pentru cunoasterea luptei la varful Partidului si pentru evolutia regimului comunist din Romania.
Convocata pentru a desprinde invatamintele din lucrarile Congresului al XXII-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (17–31 octombrie 1961) – congres, in cadrul caruia N.S. Hrusciov a reluat mai viguros critica la adresa lui Stalin, inceputa la Congresul al XXlea al P.C.U.S. (1956) – Plenara C.C. al P.M.R. a discutat mai putin experienta „fratelui mai mare“ sovietic si mai mult lupta pentru putere dintre liderii comunisti din Romania.
"Paradoxul acestei Plenare este ca, desi formal a condamnat cultul personalitatii, in realitate, ea a consacrat cultul personalitatii lui Gh. Gheorghiu Dej. Acesta a fost, in realitate, primul obiectiv al Plenarei. Al doilea obiectiv l-a constituit rescrierea istoriei Partidului, din unghiul de vedere al invingatorului in competitia pentru autoritatea absoluta in partid si in stat: Gh. Gheorghiu Dej.
În viata mea, eu am cunoscut foarte multi conducatori, pe Thorez si Marty, pe Togliatti si Longo, pe Pieck si Ulbricht, Gottwald, Rákosi s.a.m.d. Sunt conducatori care stralucesc, dar nu încalzesc inimile oamenilor. Sunt conducatori care sunt apropiati de oameni, dar nu stralucesc. Adevaratul conducator este [cel] a carui stralucire încalzeste totodata si inimile oamenilor. Eu asa l-am cunoscut pe tovarasul Gheorghiu-Dej în toate ocaziile. Raportul dânsului la aceasta plenara confirma înca o data si pe deplin acest adevar.
Valter Roman |
