Va place istoria? Dar fotografia? Acum le aveti pe amândoua, într-un volum eveniment: Mileniul romanesc - 1000 de ani de istorie in imagini, avand o prefata de Virgil Candea si texte de Georgeta Filitti si Dorin Matei, este editat in colaborare cu Fundatia Culturala "Magazin istoric”.
Aflat la granita dintre monografia istorica si albumul de arta, volumul prezinta cititorilor o sinteza asupra evolutiei culturii si spiritualitatii românesti, într-o bogata reprezentare iconografica, însotita de legende concise. Într-o lume grabita, Mileniul românesc e o istorie originala în imagini. Acestea ilustreaza scenografia si chipul personajelor din principalele episoade ale cartilor clasice de istorie. Este, în acelasi timp, si o carte de vizita ce prezinta istoria românilor într-o formula sintetica si atractiva pentru cei mai putin familiarizati cu ea.
Este o lucrare originala în peisajul editorial românesc, care apeleaza la o iconografie în mare masura inedita, apartinând bogatei arhive a revistei Magazin istoric. Capitolele introductive pentru marile epoci si fenomene istorice, hartile si tabelele sinoptice întregesc un proiect editorial unic în România, ce cuprinde aproximativ 1000 de pagini. Sa rasfoim împreuna Mileniul românesc! La urma urmei, îi suntem contemporani...
Referinte despre cartea: Mileniul Romanesc. 1000 de ani de istorie in imagini
-au incercat, in ultimii ani, diferite modalitati de a scoate istoriografia de sub dominatia stilului didactic si, mai ales, de a valorifica noi tipuri de discurs, neuzitate – din varii motive – in perioada comunista.
In acest context, volumul Mileniul romanesc. 1000 de ani de istorie in imagini, aparut sub ingrijirea Georgetei Filitti si a lui Dorin Matei si cu o prefata de Virgil Candea, reprezinta un adevarat eveniment. Punand in pagina o uriasa cantitate de imagini, multe dintre ele inedite sau deja acoperite de colbul uitarii, lucrarea asambleaza, de fapt, intr-un scenariu coerent, o mie de ani de viata cotidiana si institutionala a romanilor, de la primele informatii vizuale despre acestia (perioada preistorica) si pana astazi. Se-ntelege, cu un accent pe ultima mie de ani, bine sustinuta atat documentar, cat si imagistic.
Autorii cartii subliniaza ca nu avem de-a face cu o istorie a romanilor sau a Romaniei in cel de-al doilea mileniu si, desigur, in sens strict, au dreptate. Mileniul romanesc nu contine decat un „scenariu” istoric, structurat pe baza perspectivelor acreditate, „canonice”. Totusi, pentru cine stie sa „citeasca” imaginile, exista cateva demonstratii subtextuale evidente in carte, pornind, poate, chiar de la afirmatia liminara din capitolul Veacurile sintezei: „ramanem singurul popor din Europa caruia i se contesta dreptul de locuire pe pamantul pe care se afla astazi”.
As atrage, prin urmare, atentia ca informatia vizuala cuprinsa in acest volum este nu numai extrem de bogata si de diversa. Ea este si de foarte buna calitate culturala. Cu alte cuvinte, fotografiile si reproducerile de arta prezente in paginile Mileniului romanesc reusesc sa se constituie intr-o imagine veridica a istoriei romanilor de-a lungul celui de-al doilea mileniu, atat la nivelul istoriei institutionale (organizare politica, lideri, institutii culturale si statale), cat si la nivelul istoriei cotidiene. Autorii au scormonit printr-un munte de opere de arta si de fotografii, spre a scoate la iveala, de pilda, evolutia fizionomiei locuitorilor si a portului din toate regiunile tarii, de-a lungul secolelor. Acelasi efort a fost depus si pentru a ilustra ocupatiile romanilor, evolutia mestesugurilor, a habitatului, a edificiilor publice etc.
In al doilea rand, as sublinia caracterul expozitiv al discursului vizual. Cu alte cuvinte, autorii au respectat acelasi imperativ al obiectivarii in raport cu istoria propriului popor, chiar in absenta discursului narativ propriu-zis. Cartea se citeste din curiozitate si din placere, dar lectura nu este influentata de prezenta unor tehnici de manipulare a istoriei, prin manipularea imaginilor. Un gest care trebuie salutat, cu atat mai mult cu cat, fiind o opera de pionierat, eventuala substituire a istoriografiei prin propaganda ar fi fost cat se poate de simpla.
In aceeasi ordine de idei, as semnala si faptul ca, intr-un admirabil spirit european, autorii nu au alcatuit o istorie vizuala autarhica, din care sa fie excluse orice imagini care nu se refera direct la romani. Dimpotriva: Mileniul romanesc subliniaza, discret dar ferm, caracterul multicultural al spatiului romanesc, in care elementul autohton a venit in contact cu migratorii, cu popoarele care s-au asezat in jurul sau si, nu in ultimul rand, cu minoritatile de pe teritoriul sau national. Convietuirea cu acestea din urma a imbogatit viata romaneasca in cel de-al doilea mileniu si este un merit deosebit al lucrarii ca a stiut sa puna in evidenta aceasta bogatie.
Mileniul romanesc este si o demonstratie implacabila a europenismului romanilor. Compararea imaginilor cu imagini similare din viata altor popoare europene, atat din regiunea central si est-europeana, cat si din mai indepartatul Occident, probeaza pe deplin racordarea romanilor la principalele fluxuri de idei, la tendintele si inovatiile diferitelor epoci istorice. Portul, ocupatiile si edificiile poarta amprenta inconfundabila a spiritului european, spre deosebire de ceea ce s-a intamplat, dupa o anumita borna istorica (sa zicem, cucerirea Constantinopolului), intr-o zona intinsa a Rasaritului european, aflata sub dominatia otomana.
Ceea ce mi-a placut, insa, cel mai mult a fost ca, la capatul celor aproape o mie de pagini de documente vizuale, am ramas cu impresia tonifianta ca, totusi, in ciuda erorilor noastre istorice evidente si a nemultumirilor noastre cotidiene – care se rasfrang, uneori, aberant si asupra trecutului indepartat – romanii arata bine in cel de-al doilea mileniu. Avem un tezaur istoric care – fara sa concureze, desigur, tezaurele marilor natiuni culturale ale Europei – ne face cinste si, mai ales, este pe masura puterilor, a dimensiunilor si resurselor noastre. Dar sa iesi din cel de-al doilea mileniu crestin cu atatea biserici de o remarcabila calitate arhitecturala, cu o arta plastica de nivelul celei romanesti, cu un numar atat de mare de personalitati care, intr-un moment sau in altul, au influentat istoria europeana, nu-i deloc de lepadat. Din acest punct de vedere, Mileniul romanesc este o terapie pentru defetism si un indemn la luciditate si spirit critic.
Am lasat la urma o alta dimensiune importanta a cartii: perspectiva ei unionista. Chiar daca, astazi, spatiul locuit de romani este mai mare decat suprafata celor doua state romanesti, iar in unele regiuni in care ei sunt autohtoni (sudul Basarabiei, nordul Bucovinei, Tinutul Herta sau Macedonia istorica), situatia lor ca minoritate este extrem de dificila, Mileniul romanesc contine imagini care se refera, intr-un mod unitar si fara discriminari, la toti romanii care au existat de-a lungul celui de-al doilea mileniu. Este nu numai o miza unionista aici, ci si una recuperatoare. Peste un numar nu foarte mare de ani, din pacate, acesti romani vor fi doar o amintire, iar Mileniul romanesc va fi unul dintre documentele fundamentale care va depune marturie ca existenta lor n-a fost in zadar.
Cronica Romana
