Daca intuitia ar veni prin raze sau unde, am putea fabrica un instrument pentru a le capta. Insa nici un instrument nu poate capta intuitia, pentru ca nu e un fenomen ondulatoriu. Nu e deloc un fenomen; este doar un salt de la nimic la existenta. Exact asta inseamna intuitia, de asta ratiunea o neaga. Ratiunea o neaga din cauza ca e incapabila s-o intalneasca. Ratiunea poate intalni numai fenomenele care pot fi impartite in cauza si efect. Conform ratiunii, exista doua domenii de existenta, cunoscutul si necunoscutul. Iar necunoscutul inseamna ceea ce nu se cunoaste inca, dar se va cunoaste intr-o buna zi. Dar misticismul spune ca exista trei domenii: cunoscutul, necunoscutul si incognoscibilul. Prin incognoscibil misticii inteleg ceea ce nu poate fi niciodata cunoscut. Intelectul are treaba cu cunoscutul si necunoscutul, nu cu incognoscibilul. Iar intuitia lucreaza cu incognoscibilul, cu ceea ce nu poate fi cunoscut. Nu e doar o problema de timp - pana va fi cunoscut - calitatea lui intrinseca este incognoscibilitatea. Nu e vorba ca instrumentele tale nu sunt destul de fine, sau logica ta nu e la zi, sau matematica ta nu e suficient de avansata - nu asta e problema. Calitatea intrinseca a incognoscibilului este incognoscibilitatea; el va exista intotdeauna ca incognoscibil. Acesta este domeniul intuitiei.

ARTEA I - HARTI

CAPITOLUL 1 - Cap, inima si fiinta ... 11
CAPITOLUL 2 - Trecutul, prezentul si viitorul ... 15
CAPITOLUL 3 - Trei trepte ale unei scari ... 21

   PARTEA a II-a - BARIERE PENTRU CUNOASTERE

CAPITOLUL 4 - Cunoasterea ... 37
CAPITOLUL 5 - Intelectul ... 45
CAPITOLUL 6 - Imaginatia ... 49
CAPITOLUL 7 - Politica ... 57

   PARTEA a III-a - STRATEGII

CAPITOLUL 8 - Curata ceapa ... 71
   Simturile fizice • Conditionarea • Rationarea• Sentimentalismul • Reprimarea • Intuitia corupta
CAPITOLUL 9 - Cele doua parti ale mintii ... 85
CAPITOLUL 10 - Treci de la gândire la simtire ... 99
CAPITOLUL 11 - Destinde-te ... 107
CAPITOLUL 12 - Gaseste calauza launtrica ... 111
CAPITOLUL 13 - Criteriul în viata sa-ti fie fericirea ... 115
CAPITOLUL 14 - Cauta poezia ... 117

   Viitor fara destinatie ... 123

Fragmente

Gândul nu poate opera în adevar, dar adevarul poate sa opereze prin gânduri. Nu poti sa ajungi la adevar prin gândire, dar când ai ajuns la el, poti folosi gândirea în slujba lui. Asta fac eu, asta a facut Buddha, asta au facut toti maestrii. Ce spun eu e un gând, dar dincolo de acest gând e pustiu, gol. Acea pustietate nu e produsa de gând, acea pustietate transcede gândul. Gândul nu o poate atinge, gândul nici macar nu se poate uita la ea.
   Patrunderea, perspicacitatea e o stare de nongândire. E un gol, un interval în procesul de gândire, si în acel gol este întrezarirea, adevarul.
   Cuvântul englezesc gol (în sensul de pustiu) vine de la o radacina care înseamna "în voie", liber, neocupat. E un cuvânt frumos daca mergi la radacina. Ori de câte ori esti neocupat, esti gol. si, retine, proverbul care spune ca mintea goala este lucrarea diavolului este o prostie. Dimpotriva, mintea ocupata e lucrarea diavolului! Mintea goala este lucrarea lui Dumnezeu, mintea ocupata este lucrarea diavolului. O minte goala este prezenta pura.
   Copacii cresc din aceasta prezenta pura, toti buddha au iesit din aceasta prezenta pura. În aceasta prezenta pura esti în Dumnezeu, esti Dumnezeu.
   Cand mintea nu e ocupata de lucruri, de gânduri, atunci exista ceea ce este. Iar ceea ce este e adevarul.
   Exista trei stadii ale mintii. Primul este constienta cu continut. Mintea contine mereu ceva - un gând în miscare, o dorinta care apare, suparare, lacomie, ambitie. În acest stadiu mintea nu e niciodata neocupata, în ea se desfasoara un permanent trafic pe care, când esti treaz, îl numesti gândire, iar când dormi îl numesti visare - procesul e acelasi. Visarea e putin mai primitiva, atâta tot, pentru ca ea gândeste în imagini. Ea nu foloseste concepte, foloseste imagini. E mai primitiva. si copiii mici gândesc în imagini. Prin imagini învata cuvinte, de aceea cartile de copii trebuie sa aiba poze mari, colorate.
   si oamenii primitivi gândesc în imagini. Limbile cele mai vechi sunt limbi grafice. Chineza este o limba grafica; ea nu are alfabet. Este cea mai veche limba.
   Asta e starea obisnuita a mintii: minte si continut, constienta plus continut.

***

CAPITOLUL 8

   Curata ceapa

   Faptura omului e foarte simpla, personalitatea lui nu; personalitatea e foarte complexa. Personalitatea e ca o ceapa - are multe foi, multe straturi de conditionare, de corupere, iar ascunsa în spatele acestor straturi multe se afla fiinta simpla a omului. E ascunsa dupa atât de multe filtre încât nu se poate vedea, însa, din cauza ca e ascunsa dupa atâtea filtre nici ea nu poate vedea lumea, pentru ca tot ce ajunge la ea e corupt de filtre înainte de a ajunge la ea.
   Nimic nu ajunge la tine asa cum este. Exista multe interpretari intermediare. Vezi ceva, si primii care falsifica acel ceva sunt ochii tai si simturile tale. Apoi ideologia ta, religia ta, societatea, biserica îl falsifica, iar dupa ele emotiile tale. si asa mai departe. Când acel ceva ajunge la tine aproape ca nu mai e deloc ce-a fost initial, sau e într-o masura atât de mica încât e ca si cum n-ar fi. Vezi acel ceva numai daca filtrele tale îti permit sa vezi, iar filtrele nu prea îti permit.
   Oamenii de stiinta sunt de acord cu acest punct de vedere; ei spun ca noi vedem numai doi la suta din realitate - numai doi la suta! Nouazeci si opt la suta din realitate se rateaza. Când ma asculti pe mine, auzi doar doi la suta din ceea ce spun. Nouazeci si opt la suta îti scapa, iar când nouazeci la suta se pierde, acei doi la suta sunt scosi din context. Este ca si cum ai lua la întâmplare doua pagini dintr-un roman, una de aici, alta de acolo, si apoi ai încerca sa reconstitui întregul roman pe baza acelor doua pagini. Nouazeci si opt de pagini lipsesc! N-ai nici o idee despre ce contin ele, nu stii nici macar ca exista. Ai numai doua pagini si reconstitui întregul roman. Aceasta reconstituire este inventia ta. Nu e descoperirea adevarului, este imaginatia ta.
   si exista o nevoie launtrica de a umple golurile. Ori de câte ori vezi ca doua lucruri n-au legatura unul cu celalat, mintea simte nevoia imperioasa de a le lega, altfel nu se simte deloc în largul ei. Asa ca inventezi o veriga.

****

..decât îti par tie, pasarile mai frumoase, totul e mai luminos. Pietricelele obisnuite devin pentru el diamante. Privit din emisfera dreapta, totul devine divin, sacru.
   Un barbat statea cu un prieten într-o cofetarie, si amândoi beau ceai. Barbatul îsi studie ceasca si spuse cu un oftat: "Ah, prietene, viata e ca o ceasca de ceai." Celalalt se gândi o clipa, apoi întreba: "De ce? De ce e viata ca o ceasca de ceai?" Primul raspunse: "De unde sa stiu eu? Ce, sunt filozof?"
   Emisfera dreapta face doar afirmatii cu privire la fapte, ea nu ofera motive. Daca întrebi "De ce?", ea nu e în stare sa raspunda. Daca te plimbi si vezi o floare lotus si spui "E frumoasa." si cineva te întreaba "De ce?", ce-ai sa faci? Ai sa spui: "De unde sa stiu eu? Ce, sunt filozof?"
   Este o simpla afirmatie, o afirmatie foarte simpla, totala în sine, completa. Nu exista nici un motiv în spatele ei si nici un rezultat dincolo de ea, este simpla afirmare a unui fapt.
   Uita-te la Evanghelii si la afirmatiile lui Iisus - ele sunt simple. Iisus spune: "Tatal meu e în cer. Eu sunt fiul lui." Nu întreba de ce. El n-ar putea dovedi asta în fata unui tribunal, el ar spune simplu "stiu". Daca l-ai întreba cine i-a spus, cine l-a autorizat sa spuna acest lucru, el ar raspunde: "Eu sunt autoritatea. N-am nevoie sa ma autorizeze cineva."
   Asta-i problema atunci când un om ca Iisus umbla prin lume. Mintea rationala nu poate sa înteleaga. El n-a fost rastignit din nici un alt motiv. El a fost rastignit de emisfera stânga pentru ca era un om coordonat de emisfera dreapta. A fost rastignit din cauza conflictului launtric.
   Lao Tzu spune: "Toata lumea pare sa fie desteapta, numai eu sunt tantalau; toata lumea pare sa fie sigura, numai eu sunt derutat si ezitant." El e un om coordonat de emisfera dreapta.
   Emisfera dreapta este emisfera poeziei si iubirii. E nevoie de o mare schimbare; acea schimbare este transformarea launtrica. Yoga este un efort de a ajunge la unicitatea fiintei prin emisfera stânga, folosind logica, matematica, stiinta si încercând sa treaca dincolo. Zen este exact opusul; tinta e aceeasi, dar Zen foloseste emisfera dreapta pentru a trece dincolo. Ambele se pot folosi, dar urmând Yoga drumul este foarte, foarte lung; aproape ca e o straduinta inutila pentru ca încerci sa ajungi de la ratiune la supraratiune, ceea ce este mai greu. Zen este mai usor pentru ca încerci sa ajungi la supraratiune de la iratiune. Iratiunea aproape ca seamana cu supraratiunea - ele nu cunosc bariere. Yoga e precum penetrarea unui zid, Zen este precum deschiderea unei usi. S-ar putea ca usa sa nu fie închisa de tot, doar o împingi putin si ea se deschide.

***

Însa pentru tine fericirea nu e un succes; succesul e altceva. Poate sa fie chiar o suferinta. Chiar daca stii ca o sa fie suferinta, tânjesti dupa succes. Daca vine succesul, esti gata sa suferi. Asadar, ce e succesul pentru tine? Succesul este satisfacerea eului, nu fericirea. Tu vrei ca lumea sa spuna ca ai reusit. S-ar putea sa pierzi tot, s-ar putea sa-ti pierzi sufletul, s-ar putea sa-ti pierzi toata acea inocenta care da fericire, toata pacea, linistea care te apropie de divinitate - s-ar putea sa pierzi toate astea si sa ajungi doar un nebun, dar lumea va spune ca esti un om de succes.
   Pentru lume succesul e satisfacerea eului; pentru mine, nu. Pentru mine, succesul e sa fii fericit indiferent daca esti cunoscut sau nu, daca s-a auzit despre tine sau traiesti în anonimat. Daca esti fericit, ai reusit.
   Asa ca tine minte aceasta deosebire, pentru ca exista multi oamenicarora le-ar placea sa fie intuitivi, le-ar placea sa-si gaseasca ghidul launtric doar în scopul de a reusi în lume. Pentru ei calauza interioara va fi o frustrare. În primul rând, n-o vor gasi. În al doilea rând, chiar daca o vor gasi, vor fi nefericiti pentru ca tinta lor e sa fie recunoscuti de catre lume, nu fericirea. Ei vor doar sa-si satisfaca eul.
   Nu urmari succesul. Succesul e cel mai mare esec din lume. Gândeste-te sa fii fericit. Gândeste-te clipa de clipa sa fii tot mai fericit. Atunci poate sa spuna toata lumea ca esti un ratat, dar nu esti. Ai reusit.
   În ochii prietenilor, ai sotiei, ai societatii Buddha era un ratat. El ajunsese un simplu cersetor. Ce fel de succes e asta? Ar fi putut fi un mare împarat dar a ajuns un cersetor. Evident ca în ochii lumii era un ratat. În realitate însa nu era un ratat. Ar fi fost un ratat daca ajungea împarat, pentru ca atunci ar fi ratat adevarata viata. Ce a obtinut el sub copacul bodhi era realul, ce a pierdut era nereal.
   Cu realul vei reusi în viata launtrica; cu irealul ... nu stiu. Daca vrei sa reusesti în ceea ce nu este real, urmeaza drumul celor care lucreaza cu viclenia, cu desteptaciunea, cu concurenta, cu invidia, cu violenta. Urmeaza drumul lor, calauza launtrica nu e de tine. Daca vrei sa câstigi ceva lumesc, nu asculta de calauza launtrica.
   Dar în final vei simti ca desi ai cucerit întreaga lume te-ai pierdut pe tine.
   Daca te intereseaza ce e lumesc, calauza interna nu-i un ghid pentru tine. Daca te intereseaza dimensiunea interna a fiintei, atunci calauza interna, si numai calauza interna, te poate ajuta.

Despre OSHO

Osho s-a nascut in Kuchawada, Madhya Pradesh (India centrala), la 11 decembrie 1931, fiind primul copil din cei unsprezece, cati aveau sa aiba parinti sai. Tatal sau a fost un modest negustor de haine si apartinea religiei Jaina. In anul 1946, la varsta de 14 ani, Osho are experienta primului sau satori. De-a lungul anilor experientele sale meditative au devenit din ce in ce mai profunde, insa intensitatea cautarii spirituale si-a manifestat efectele asupra sanatatii sale fizice. La varsta de 21 de ani, Osho atinge iluminarea, cea mai inalta culme a constiintei omenesti. In acel moment, spunea el, biografia lui exterioara a luat sfarsit, si de atunci inainte el a trait intr-o stare total lipsita de ego, o stare de unitate cu legile intime ale existentei. "Nenumarate vieti am lucrat asupra mea, luptandu-ma, facand tot ce se poate face, insa nu s-a intamplat nimic. Acum inteleg de ce nu s-a intamplat nimic. Efortul in sine era, de fapt, obstacolul... Nu vreau sa spun prin aceasta ca se poate ajunge fara cautare. Cautarea este necesara, insa vine o vreme cand ea trebuie lasata in urma. Si in ziua in care cautarea s-a oprit ... a inceput sa se intample. O noua energie s-a ridicat ... Venea de nicaieri si de pretutindeni. Era in arbori si in stanci, in cer, in soare si in aer - iar eu credeam ca este foarte departe. Si era atat de aproape ..."

In plan exterior si-a continuat studiile la Universitatea din Sagar, unde a absolvit cu onoruri Prima Clasa de Filozofie, in anul 1956. A fost Campionul dezbaterilor pe intreaga Indie si a castigat Medalia de Aur. Dupa terminarea facultatii, Osho este numit profesor la Colegiul Sanskrit din Rajpur. Un an mai tarziu devine profesor de filozofie la Universitatea din Jabalpur. De asemenea, el intreprinde calatorii in intreaga Indie, vorbind in fata unui larg auditoriu si polemizand cu liderii religiosi in dezbateri publice. In 1966 demisioneaza pentru a se dedica in intregime scopului de a initia omul modern in arta meditatiei. Incepe sa se adreseze unor multimi de 20.000- 50.000 de persoane in cadrul adunarilor ce aveau loc in aer liber. Conduce tabere de meditatie de zece zile. Osho, numit in acea perioada Bhagwan Shree Rajneesh, incepe sa-i initieze pe cautatorii spirituali in neo-sannyas - o cale in care acestia se daruiesc cautarii de sine si meditatiei, fara a renunta la lume sau la orice altceva. Acest punct de vedere relativ la renuntare reprezinta o ruptura totala fata de traditia orientala. Pentru el nu renuntarea la lumea materiala este cea care conteaza ci renuntarea la trecut, la conditionarile si la credintele nefondate pe care fiecare generatie le impune generatiei urmatoare.

In anul 1974, este inaugurat ashramul de la Poona. Influenta spirituala a lui Osho este de nivel mondial, 25000 de persoane trecand anual portile comunitatii. Osho se retrage din ce in ce mai mult in intimitatea camerei sale, pe care o paraseste numai de doua ori pe zi: dimineata - pentru un discurs de nouazeci de minute si seara - pentru a-si initia discipolii si a-i calauzi. Discursurile sale includ toate caile spirituale majore cum ar fi Yoga, Zenul, Taoismul,Tantra si Sufismul. El se refera, de asemenea, la Gautama Buddha, Isus, Mahavira, Lao Tse si la o serie de mistici. Aceste discursuri au fost stranse in apoximativ 650 de volume si traduse in 34 de limbi. Grupurile de terapie existente in jurul lui Osho in acea vreme combinau tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentala. Catre sfarsitul anilor '70 ashramul lui Osho devenise o adevarata Mecca a cautatorilor adevarului. In 1981, dupa ce a fost tinta unei incercari de de asasinat, Osho pleaca in SUA si se stabileste la Rajneeshpuram, o mica localitate din desertul Oregon ridicata de adeptii sai din America. Festivalurile anuale care se organizeaza aici reunesc peste 20.000 de vizitatori din intreaga lume. In scurt timp, Rajneeshpuram devine cea mai mare si mai controversata comunitate spirituala din America. Odata cu dezvoltarea rapida a comunitatii din Oregon, alte comunitati se ivesc in majoritatea tarilor occidentale si in Japonia, sprijinite de fonduri proprii. Scandalurile provocate de o serie de activitati criminale si delapidari de fonduri petrecute in anturajul lui Osho, duc in cele din urma la arestarea lui; nu este gasit implicat personal in respectivele fapte, insa acuzat fiind de incalcari ale legilor imigrarii, este expulzat din Statele Unite.

O saptamana mai tarziu comunitatea din Oregon este dispersata. Dupa mai multe incercari nereusite de a se stabili in alte state - pretutindeni fiind considerat "un pericol pentru securitatea nationala" - Osho se intoarce in India, la ashramul din Poona. Incepe sa conduca personal meditatia de la sfarsitul fiecarui discurs si introduce o noua tehnica de meditatie numita "Mystic Rose". In 1989, declara ca nu se va mai numi Bhagwan Shree Rajneesh, deoarece pentru multi Bhagwan inseamna "Dumnezeu".Discipolii sai hotarasc sa-l numeasca Osho.

Cuvantul "Osho" provine din japoneza veche si a fost folosit pentru prima data de Eka, ca formula de adresare pentru maestrul sau, Bodhidharma. "O" inseamna "cu multa recunostinta, iubire, gratitudine" dar si "echilibru, armonie". "Sho" inseamna "extinderea multidimensionala a constiintei" si "total binecuvantat de existenta". Din acel moment, ashramul de la Poona se va numi "Osho Commune International". Osho si-a parasit corpul la 19 ianuarie 1990; fara sa fie resemnat sau fatalist, el a explicat discipolilor sai ca: "existenta a hotarat ca i-a venit timpul". Pentru el devenise limpede faptul ca a ramane in limitele trupului nu era lucrul cel mai important pentru dezvoltarea operei sale. Inainte de a muri, a mai spus: "Va las visul meu."