Spui Pascal Bruckner, inseamna cumva ca spui sex si analiza a nelinistilor si slabiciunilor. Si in spatele acestui titlu interesant - Care dintre noi l-a nascocit pe celalalt? - se ascunde acelasi lucru.
Daca te-ai intrebat vreodata cam cum sunt prieteniile atat de laudate intre barbati poti oarecum sa iti dai seama din paginile acestui roman aparut in Franta in 1988.
Protagonistii sunt doi muzicieni care ajunsi la varsta de 40 de ani sunt pusi in situatia de a-si reconsidera optiunile anterioare. Inconsistenti si nevrotici, ei nu reusesc decat sa strice prin nemultumire sansa pe care o au de a fi fericiti. Oricum, fericirea nu este pentru oameni, e doar un ideal spre care aspiram, dar pe care nu il putem atinge decat prin renuntarea la propia autenticitate.
Cei doi se cunosc din copilarie, cariera lor este impletita, depind unul de altul atat pe plan profesional - sunt recunoscuti prin concertele lor de pian cantate la doua maini - cat si pe plan afectiv, pentru a reinterpreta si intelege experientele prin care trec. Desi diferiti ca si tip de personalitate - unul, timid si timorat, celalalt sigur pe sine, don Juan in vesnica exprimare de sine, reactiile lor ajung sa fie similare, chiar si atunci cand nu mai comunica. Ai spune ca ar trebui sa se bucure de o asemenea apropiere pe care nu o poti atinge nici cu familia, nici cu persoana iubita. Dar nu. Protagonistii sunt barbati. Deci ei trebuie sa se afirme, sa intre in competitie. Asa ca incep sa se nege pe sine pentru a-l nega astfel pe celalalt. Hilar, ajung insa ca in timp sa se nege in mod similar, nereusind sa se diferentieze nici cand acesta este scopul lor declarat.
Pe alt plan ni se deruleaza in filmul a doua povesti de dragoste cu final neasteptat. Timoratul nu reuseste sa scape de iubita pe care nu o poate suporta - e proasta, uneori chiar urata, dar nu isi poate reprima atractia pe care o simte pentru ea - decat printr-o incercare nematerializata de a o omori. Don Juan e de-a dreptul fascinat. Dar ca si personajul pe care il reincarneaza dupa o perioada se plictseste - tot ceea ce e nou are mult mai multa atractie decat ceva deja cunoscut. Bruckner il pedepseste punandu-l sa se zbata intre iubirea pe care o simte si atractia fata de toate celelalte femei pe care ar dori sa le aiba. Jalnici amandoi prietenii. Si, asa cum se intampla cu toate caracterele slabe masculine, femeile rezolva inconsistentele lor parasindu-i. |
