Garcia Marquez afirma: Este un poem despre singuratate si putere. Literar, cartea cea mai importanta, cea care poate sa ma salveze de la uitare, este Toamna patriarhului…A fost romanul care m-a facut cel mai fericit scriindu-l, caci este cel pe care am vrut dintodeauna sa-l scriu si, in acelasi timp, cel in care mi-am impartasit plenar propiile experinte si confesiuni...Intr-adevar, este un roman-marturie, o autobiografie incifrata..

[.......]

Toamna patriarhului, romanul sau preferat – dupa cum mãrturiseste însusi autorul –, transforma intr-o poveste trepidanta si incarcata de accente vizionare periplul absurd al unui dictator singuratic si grotesc. Coruptia si jocurile politice de culise, lupta pentru putere sint teme universale, extrem de actuale, care poarta amprenta distincta si inconfundabilã a scriiturii lui Gabriel García Márquez.

Magnific... superb... Un fascinant portret arhetipal al patologicului tiran fascist. García Márquez este la fel de coplesitor ca Melville si Dostoievski.
New York Times