1905 a fost un an miraculos pentru stiinta. Albert Einstein publica trei lucrari: una tinand inca de domeniul fizicii clasice (in care da o descriere a miscarii browniene), o alta despre efectul fotoelectric (si care avea sa stea la baza dezvoltarii ulterioare a mecanicii cuantice) si, in fine, articolul aparut in Zeitschrift fiir Physik, "Asupra electrodinamicii corpurilor in miscare", actul de nastere al teoriei relativitatii. Unsprezece ani mai tarziu, Einstein largeste cadrul initial al teoriei (relativitatea restransa) intr-o descriere care include si campul gravitational (relativitatea generala) si care modifica inca mai violent perceptia Comuna asupra realitatii. In 1917, Einstein publica singura sa lucrare in care prezinta publicului larg ideile ce stau la baza recentelor sale rezultate: Teoria relativitatii pe intelesul tuturor. Cartea, remarcabila prin simplitate si claritate, e marturia capacitatii lui Einstein de a privi lumea fara idei stiintifice preconcepute si de a ajunge pana la esenta ultima a lucrurilor, in punctul in care intuitia incearca sa surprinda principiile fizicii, iar imaginatia construieste experimente mintale sugestive. Teoria relativitatii pe intelesul tuturor e o marturie exceptionala pentru fizicieni si, in acelasi timp, laboratorul gandirii lui Einstein in care pot patrunde si cei neinitiati.