Ernest este sculptor. Pauline si Anne sunt pictorite. Traiesc si lucreaza împreuna în Franta, împartindu-si timpul între Normandia si Paris.

Anne, Pauline si Ernest s-au cunoscut când erau studenti la Facultatea de Arte Plastice si aveau 20 de ani. De atunci, au decis, atât din motive ideologice, cât si din motive erotice, sa constituie un trio. De mai bine de 20 de ani traiesc o pasiune rascolitoare si au împreuna doi baieti. Aceasta carte reprezinta relatarea directa si incomoda a unei povesti reale de dragoste considerata în mod normal imposibila. Lipsita de orice intentie de prozelitism, "marturisirea" de fata socheaza prin amestecul de sinceritate, îndoiala si erotism pe care îl transmit protagonistii acestui ideal de iubire considerat un tabu fundamental al moralei occidentale.
Paradis sau Infern ? Cine stie…În iubire, suferinta si placerea nu se despart aproape niciodata…

Din roman:

[…] Pauline: "În dragoste nu faci economie. Trei iubiri sunt mai bune decât una."

Ernest: "De doua ori si o data. As putea sa le dau si uneia si celeilalte tot atâta dragoste? Le iubeam în mod diferit, ceea ce era normal având în vedere ca si ele erau foarte diferite si exact asta ma excita în aceasta dragoste cu doua viteze si trei capete. si în plus, raspunderea nu cadea toata asupra mea, de vreme ce si ele se iubeau între ele."

[…] Anne: Îmi este greu si astazi, dupa atâta vreme, sa descriu ce s-a petrecut de fapt în prima noastra noapte de dragoste în trei. Primul lucru care îmi vine în minte este acel sentiment de tandrete si de atentie profunda pentru celalalt. si de delicatete, de respect reciproc. Multe lucruri îmi scapa, e ca un mister. Dar mai ales o imagine mi s-a întiparit în memorie: noi trei asezati în genunchi în cerc, pe pat. Gurile, buzele ni se amesteca; este o senzatie de fuziune intensa, inexprimabila; nu mai stiu cine este cine; dar îmi place totul."