„Limba româna este limba latina vorbita în mod neîntrerupt în partea orientala a imperiului roman, cuprinzând provinciile dunarene romanizate (Dacia, Pannonia de sud, Dardania, Moesia superioara si inferioara), din momentul patrunderii limbii latine în aceste provincii si pâna în zilele noastre.”
Nu sunt multi poeti in zilele noastre care sa aiba nostalgia satului cu o mai acuta traire dramatica, de cum a avut-o Grigore Vieru.
Pentru el satul era lumea, iar lumea era, inainte de toate, limba maicii sale, limba neamului romanesc, pentru rostirea careia n-a pregetat sa se pronunte, s-o cante ... citeste mai departe
Destinul literar al lui Radu Stanca este unul cu totul aparte. Astfel, Nicolae Manolescu are perfecta dreptate atunci cand scrie (in Istoria critica a literaturii romane, unde reia, privitor la versurile poetului, ideile care au stat la baza cronicii sale mai vechi, din 1966) ca la aparitia postuma a volumului ... citeste mai departe
Aproape fiecare efort al criticii de a raporta poezia lui Stefan Augustin Doinas la textura clasica, romantica ori baroca aceasta din urma nu chiar indepartata de incifrarea ermetica (in linia lui Ion Barbu), a sfarsit prin a o inchide in rumoarea unui intelectualism care fie se lasa scaldat de inepuizabila ... citeste mai departe
Editie ilustrata in limba romana, engleza, franceza si germana
Adevarate monumente arhitecturale, bisericile de lemn sunt cel mai bun exemplu al maestriei prelucrarii lemnului si al simtului artistic din Maramures.
In 1999, opt biserici de lemn, capodopere ale arhitecturii de lemn din Maramures, au fost incluse în patrimoniul mondial UNESCO, aducând astfel ... citeste mai departe
Textele cuprinse în aceste doua volume reusesc sa ne dezvaluie câteva dintre tainele nasterii gândirii eminesciene precum si deschiderile lui catre literatura, filosofia, viata stiintifica din Germania, Franta si chiar din America.
Dictionarul de rime, diferite traduceri din germana sau franceza, notele de curs si de lectura sunt, alaturi de corespondenta ... citeste mai departe
Editia dedicata operei lui Ioan Slavici cuprinde sapte volume, structurate pe genuri: Nuvele, Povestiri si Teatru, Romane, Memorialistica, Publicistica, Corespondenta.
Primele doua volume includ nuvelistica (Nuvele I-IV), partea de creatie a scriitorului, ce reprezinta un punct de referinta în dezvoltarea acestui gen în literatura româneasca.
