Trei idei domina Intrebarile pariziene: unificarea sufletului cu Dumnezeu, preeminenta intelegerii in raport cu fiinta si cunoasterea lui Dumnezeu prin negatie.
Ontologia lui Eckhart devine astfel elementul de legatura dintre filosofia greaca clasica si romantismul german – de la Parmenide la Hegel, drumul gandirii trece prin opera sa.
