Tragicul e cartea de debut a lui Gabriel Liiceanu.
Desi aparentele sunt ale unei monografii compuse în marginea unei categorii estetice, ea anunta de fapt volumul care va aparea douazeci de ani mai târziu ca împlinire a unui parcurs speculativ-filozofic: Despre limita.
Prima poveste e despre o dragoste târzie la Paris. A doua despre îngerii de lânga noi. În cea de-a treia veti simti un puternic miros de terebentina, iar în a patra, parfum de crini regali. A cincea va aduce în auz un nume care zgârie si unul care mângâie.
Suntem doar o veriga catre ,,ceva mai bun si mai inalt"? Va iesi vreodata din noi, ca dintr-o uriasa crisalida, ,,omul cu adevarat uman"? Sau poate ca ar trebui sa ne impacam cu gandul ca nu vom arata niciodata mai bine decat ne-a creat bunul Dumnezeu?
Despre libertate, Dumnezeu, plictiseala, prostie, frumusete ascunsa, indragostire, nentalnire ...
„Mai are voie scrisul, în lumea noastra grabita, sa fie abscons fara adâncime, complicat fara sa transmita nimic, pretios si doar pentru o mâna de oameni?
Iar cei care au pretentia ca gândesc mai pot s-o faca fara sa aiba harul de ... citeste mai departe
„Ideea acestei carti a pornit de la un dialog epistolar între doi scriitori: Andrei Plesu si George Balan
Aparându-si fiecare felul lui de a fi, ei pledeaza ori pentru iubirea dintre barbat si femeie, care încheaga cupluri heterosexuale si familii, ori pentru iubirea între parteneri de acelasi sex, care cer drepturi ... citeste mai departe
„Ce-ar fi sa descoperim ca adevarata fericire e cea care ne pune viata la încercare si îi da o împlinire tocmai pentru ca a fost smulsa unei lumi ostile?
S-ar putea ca trecerea noastra pe pamânt sa capete alta forta când, în stradania naturala spre fericire, suntem pusi în situatia de ... citeste mai departe
Texte, eseuri si manifeste în favoarea implicarii în viata sociala si politica a intelectualului.
„Nimeni nu poate spune când alege cineva sa nu mai traiasca pentru ca viata i-a fost trasa prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârba si revolta incompatibile cu ... citeste mai departe
„Orice minte, la intrarea în viata, e cruda si «salbatica». Dar daca ne este data în grija ca minte a noastra, noi suntem cei chemati s-o ajutam sa devina «o minte adevarata», s-o cultivam si s-o facem sa se coaca.
Raspundem, mai presus de orice, pentru mintea noastra, pentru felul ... citeste mai departe
Dialoguri de duminica, o carte scrisa de Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu
„Ce-ar fi, ne-am zis, ca într-o lume în care totul e sufocat de o pasagera «actualitate», în care totul e agitatie cotidiana si surescitare de tip breaking news, sa vorbim despre «inactualitatile» durabile ale vietii, singurele care conteaza ... citeste mai departe
Textele din acest volum au fost scrise de pe pozitia unui membru al „societatii civile“ in perioadele in care febra organismului social a atins in tara noastra grade paroxistice. Acesta este si motivul pentru care subtitlul volumului este Texte civile.
O carte despre liderii din umbra ai Securitatii, arhitectii raului!
Eu am încercat sa descriu alte personaje, nu vedetele Securitatii, ci din cei 14.300 de ofiteri, angajati ai Securitatii, sa nu ne mintim singuri: nu toti bateau si erau tortionari.
Acest „graunte" este o alta carte: Jurnalul de la Paltinis. Despre el vorbesc în scrisorile lor, cu patima si însufletire, cu omeneasca încrâncenare si neomeneasca detasare, paisprezece intelectuali români, captivi ai unuia dintre cele mai cumplite momente ale istoriei.
Ei sunt: RADU BOGDAN, E.M. CIORAN, PETRU CRETIA, STEFAN AUG. DOINAS, ... citeste mai departe
Mi-am propus sa va vorbesc despre minciuna, ceea ce înseamna despre un lucru pur omenesc: numai omul poate minti, pentru ca numai omul are parte de un "lucru" care poate sa exprime si care, exprimând, se poate misca în doua directii total opuse: adevarul si falsul intentionat.
„...O astfel de carte istoriseste o fabula care, cu sau fara noi, merita sa fie inventata.“ (Constantin NOICA)
Mult iubite Domnule Noica, tin pe masa mea o poza pe care Andrei ne-a facut-o la Paltinis, în timp ce urcam pe poteca pietruita care duce spre cabana d-voastra.
„În aceste pagini cuvintele sunt mobilizate într-un regim de urgenta. În joc este o reparatie a Istoriei si încercarea de a iesi dintr-un trecut traumatic.
Se traieste cu teama ca s-ar putea întâmpla din nou ceva rau, altfel rau decât înainte, folosindu-se materialul, distorsiunile si tehnicile cu care operase raul ... citeste mai departe
Dupa prima noastra întâlnire, s-a întâmplat ceva neasteptat. Stând de vorba, ne-am pomenit prinsi în complicitatea pe care o crea însusi dialogul nostru.
A început sa ne placa jocul nostru. Mircea Ivanescu s-a lasat împins, pentru o ultima oara, pe coridoarele vietii lui, lasându-mi senzatia ca i-am prilejuit o mare ... citeste mai departe
Lucrul cel mai frumos care se întâmpla în aceste pagini este povestea unei anumite forme a întâlnirii. Oamenii se întâlnesc si ramân legati de-a lungul vietii în cele mai diferite chipuri.
În romanul lui Bulgakov, Margareta îl întâlneste pe Maestru pentru ca „îsi daduse întâlnire“ cu el, desi cei doi nu ... citeste mai departe
Paginile acestei carti s-au nascut dintr-o idee simpla: fiecare om îsi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv.
Masura în care el este e data de consistenta acestui edificiu, de mâna aceea de oameni - ei nu pot fi multi - pe care i-a preluat în el si pe care ... citeste mai departe
"Citind aceste pagini, mi-am dat deodata seama ca am tacut bine atatia ani de zile.
Neputinta de a ma exprima m-a facut, desigur, nefericit, dar ceea ce pana acum m-a impiedicat sa vorbesc liber a fost «sentimentul constient al insuficientei personale»
Veninul strans in mine nu atinsese concentratia necesara pentru a ... citeste mai departe
Nimeni nu traieste cu adevarat daca nu cade sub o forma sau alta de seductie. De fapt, oamenii raman cel mai adesea acolo unde specia ii asaza: (in „bancul de heringi”, de care vorbea un filozof danez), acolo unde se traieste dupa regula tuturor. Acolo ne instalam cu totii din ... citeste mai departe
Un tata (Gabriel Liiceanu) îi scrie, înaintea unei operatii dificile, fiului sau. Expeditorul e în America, iar destinatarul, în Japonia.
Dupa operatie, scrisorile continua sa se înlantuie. Se agata mai întâi „ca iedera" de orice le iese în cale, apoi, dupa întoarcerea acasa a tatalui, devin confesiuni pe cele mai ... citeste mai departe
