Azi ni se pare neverosimil ca volumul acesta speculativ, atat de fin in aticismul frazelor sale, sa aiba soarta pe care a avut-o in decembrie 1958, cand a devenit unul dintre capetele de acuzare in procesul intentat lui Noica.
„Nu stiu daca si in alte parti Psalmii Vechiului Testament s-au citit la fel de mult ca la noi. In orice caz, eternitatea romaneasca despre care vorbesc este de acest tip. Nu o plenitudine istorica, nu realizari majore - pe care neamul nostru nici n-ar fi avut cand sa le ... citeste mai departe
In clipa de fata Eminescu nu e decat cel mai mare poet al Romaniei.
Avem temeiuri sa credem ca el poate fi transformat in Pedagog al ei daca se pun la dispozitia oricui, si mai ales a tineretului, caietele cuprinse in cele 44 manuscrise de la Biblioteca Academiei Romane.
33 de eseuri duminicale agreabile si usor de citit, trecand cu gratie de la subiecte banale, aproape frivole, la teme grave sau dificile; de la o celebra reclama de sampanie la extazul religios.
33 de texte scrise, majoritatea, in anii '38'40 si adresate de Noica publicului larg: cu speranta secreta ca-l ... citeste mai departe
Visez o scoala în care sa nu se predea, la drept vorbind, nimic. Sa traiesti linistit si cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câtiva oameni tineri ai lumii, sa vina acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Caci totul si toti dau lectii.
„În marginea unei lucrari despre fiinta, am încercat sa punem în lumina câteva din marile dereglari, adesea benefice, ale spiritului.
Dând nume starilor si demersurilor ca si cum ar fi «maladii» (spiritul însusi a fost denumit, uneori, o maladie a creatiei, când nu s-a vazut gloria lui), ... citeste mai departe
„...Daca s-a putut spune despre natura ca se bâlbâie, cu atât mai mult s-ar spune despre istorie, facuta cum este de catre aceasta fiinta aproximativa care e omul.” (Constantin Noica)
„Traim acum poate sub un bâlbâit al istoriei, unul organizat... E groaznic sau e idiot, cum vrei s-o iei. E ... citeste mai departe
A tine un "jurnal de idei" a fost preocuparea constanta a lui Noica incepand din 1939, anul primelor notatii pentru viitorul Jurnal filozofic, publicat in 1944.
Stim ca pana in 1958 umpluse noua caiete cu insemnari si reflectii, caiete care s-au pierdut. In anii de detentie politica (1959-1964), Noica, desigur, n-am ... citeste mai departe
