„Înca o data îmi dau seama ca ramânerea mea aici m-a ferit de-o aproape certa sinucidere intelectuala si psihologica, daca nu chiar fizica. Dar, «ramânând», n-am optat pentru un alt fel de sinucidere?“
(Matei CaLINESCU)
„Un fel de jurnal" acopera rastimpul unei adânci prefaceri sufletesti: perioada adoptarii exilului si cea a adaptarii la el.
Matei care intra în acest jurnal este diferit de Matei care iese. Nu doar cetatenia americana, stabilitatea profesionala si crescânda recunoastere academica îi separa pe cei doi Matei.
Modificarea e mai adânca si, din acest motiv, ea poate furniza perceptiei noastre amortite de conformism un foarte fin instrument de evaluare a lumilor pe care cele doua voci (identita?i) le articuleaza si din care se hranesc.
Cele doua identitati, adauga autorul jurnalului, sunt separate si de spatiu, si de istorie, si de cronologie: prima este cea pe care o ignora americanii, a doua este cea pe care o ignora românii. Iar între ele sta «neclintita limba» a exilului, care pentru Matei Calinescu a fost jupuire de viu.“ (Horia-Roman PATAPIEVICI)
