Tratatul de fata constituie prima analiza teoretica si practica aprofundata a institutiei prescriptiei extinctive în dreptul român, atât în sfera dreptului privat, cât si în aceea a dreptului public, în lumina legislatiei, doctrinei si jurisprudentei actuale, româna si straina.

Fiind chemata sa asigure pacea si linistea sociala, prin consolidarea situatiilor juridice incerte sau îndoielnice, prescriptia extinctiva se numara printre mecanismele tehnice cele mai redutabile ale dreptului si nu întâmplator Cassiodorius a desemnat-o „patrona generis humani”, iar Cicero a considerat-o ca fiind „finis sollicitudinis et periculi litium”.

Chiar Iustinian, care personal dezavua o asemenea institutie, întrucât putea sa aiba si are, uneori, ca efect consacrarea unei nedreptati (impium praesidium), i-a recunoscut totusi meritele procedând la o reforma profunda a acesteia prin contopirea celor doua forme de prescriptie - prescriptia extinctiva (liberatorie) si prescriptia achizitiva (uzucapiunea) -, deoarece ambele prescriptii aveau acelasi fundament si se întemeiau pe aceleasi principii.

În prezent, prescriptia este o institutie juridica unanim recunoscuta, chiar daca dupa o istorie milenara nimic din aspectele sau elementele ei constitutive (obiect, natura juridica, fundament, conditii, mecanism, efecte) nu pare a fi definitiv câstigat si în afara de orice îndoiala sau controversa.

Cu toate acestea, prescriptia extinctiva se regaseste în Noul Cod civil (Legea nr. 287/2009), ca de altfel si în Noul Cod penal, primind o reglementare completa, adecvata si moderna, în acord cu tendintele din dreptul comparat, precum si cu exigentele lumii afacerilor.

Tratatul se adreseaza deopotriva teoreticienilor si practicienilor dreptului, masteranzilor si doctoranzilor, inclusiv studentilor în drept care doresc sa aprofundeze cunostintele în materia prescriptiei extinctive si sa studieze la un nivel avansat asemanarile si deosebirile dintre reglementarile aplicabile prescriptiei în dreptul privat (precum dreptul civil general, dreptul familiei, dreptul succesoral, dreptul comercial, dreptul comertului international, dreptul consumului, dreptul muncii) în dreptul public (precum dreptul penal, dreptul administrativ, dreptul contraventional, dreptul fiscal, dreptul securitatii sociale)