Jeremy Schonfield ofera o noua perspectiva asupra culturii ebraice, axata pe modul in care au fost percepute textul, timpul si teritoriul in ritualurile si gindirea iudaice de la inceputuri pina in prezent.

Analizind textele liturgice, cartea de rugaciuni si calendarul sarbatorilor ebraice, autorul arata ca, desi memoria colectiva evreiasca are un caracter sacru, ea este in acelasi timp conectata cu realitatea traita.

Daca «teritoriul», in absenta elementului fizic, se confunda metaforic cu insasi Torah, «timpul» – si deci «istoria» – are alta valoare, care se revendica exclusiv de la naratiunea subsumata Pentateuhului. «Istoria» evreilor, asa cum o intelegem astazi – ca scriere despre trecut sau ca istoriografie –, e mult mai noua decit interpretarea rabinica a «timpului» si este exclusiv produsul Iluminismului, cumva sincrona cu istoriografia moderna europeana (adica crestina).

Trecutul este o paradigma a identitatii si despre aceasta este vorba in rindurile pe care vi le punem astazi in fata.

Mihai-Razvan Ungureanu