Un roman neobisnuit, o evocare magistrala a vietii senatorului si filosofului Seneca, intriga politica a unei ere imperiale decadente si un portret de exceptie al imparatului-tiran, Nero.

Nero are 25 de ani. Seneca, profesorul si consilierul imparatului Nero, asista indurerat la evolutia fiului sau adoptiv, care se inraieste si se lasa manipulat de noua lui amanta, Poppaea si a noului sau consilier, Tigellinus. Intre timp sotia lui Nero fusese torturata si ucisa cu consimtamantul imparatului. Seneca simte, la randul lui, ca a cazut in dizgratie si ca ar putea cumva sa devina o victima a intrigii de la curte. Temandu-se pentru viata sa, considera ca a sosit momentul sa paraseasca Roma si sa se dedice filosofiei in Atena, dar imparatul nu ii permite. In final se refugiaza pe Muntele Vezuviu, unde tine un post sever si isi dedica timpul reflectiei si activitatii intelectuale. Dupa aceasta perioada este complet revigorat si intinerit. Si se dedica intens scrisului. Credea ca-si gasise, in sfarsit, calea spre libertate.

Totusi, din trecut il podidesc amintirile amare ale intrigilor politice legate de: conspiratia impotriva Agrippinei, mama lui Nero, si moartea acesteia, pe care si el o aprobase, fapt care i-a permis protejatului sau sa acceada la tron. Isi aminteste de propria lui mama, protectoare si ingaduitoare, in contrast cu tatal lui autoritar si crud, si de copilaria si tineretea chinuite de o sanatate precara, care l-au facut tinta batjocurii colegilor. Insa bolnaviciosul, dar genialul Seneca reuseste sa-si perfectioneze discursul si sa ajunga orator in Senat. Dar azi, cand nu stie daca mai poate conta pe afectiunea lui Nero, singura lui consolare e tanara si frumoasa lui sotie.