În 1936, Teoria generala a ocuparii fortei de munca, a dobânzii si a banilor a socat atât lumea academica, cât si cercurile politice. Cu totii stiau ca politicile economice recomandate de economistii neoclasici nu mai erau functionale, dar de-abia acum întelegeau ca devenisera inaplicabile, dat fiind noul context economic si politic.

Cartea taia toate nodurile Gordiene ale dezbaterilor pe tema determinarii productiei globale si, în consecinta, a folosirii mâinii de lucru, considerând ca factorul determinant poate fi cererea agregata.

Printre conceptele revolutionare promovate de Keynes se numara: imposibilitatea echilibrului dintre oferta si cererea de bunuri si servicii, conducând în cele din urma la disfunctiuni precum somajul; ineficienta mecanismelor concurentiale ale pietei libere de a asigura si mentine echilibrul economic; posibilitatea de a utiliza politicile fiscale si monetare pentru a elimina recesiunile si a controla boom-ul economic.

Cartea a declansat dezbateri înca de la publicare, iar acestea nu au luat sfârsit nici în prezent. Fiecare recesiune sau criza economica a fost însotita de reevaluarea teoriilor lui Keynes.

Indiferent de dezvoltarile ulterioare, Keynes si cartea sa înca reprezinta punctul de cotitura catre noua întelegere a stiintei economiei. Nici o generatie de economisti nu poate porni în cariera fara a aprofunda teoria keynesiana.