Tara zapezilor este un roman clasic al literaturii japoneze moderne si a figurat printre cele trei opere citate de juriu în 1968, când lui Yasunari Kawabata i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatura. Initial o povestire publicata într-o revista literara în 1935, romanul si-a capatat forma definitiva abia în 1948.

Shimamura are obiceiul de a se retrage iarna într-o micuta statiune montana, lasând în urma agitatia capitalei si viata de familie.

Aici, în „tara zapezilor“, o întâlneste pe tânara gheisa Komako, a carei franchete deconcertanta este pe punctul de a-i tulbura barbatului echilibrul. Oscilând între afectiunea fatisa si neconditionata a gheisei si farmecul misterios al tacutei Yoko, al carei chip îl desluseste fugar, Shimamura este mereu un om al inactiunii, iar pasivitatea lui o condamna pe Komako sa ramâna prinsa fara scapare în paienjenisul relatiilor si obligatiilor din tara zapezilor.