Jocul ielelor este si un „roman“ dramatic al for marii, un bildungsroman întrerupt de moartea eroului.

El nu poate supravietui ideii ca lumea nu încape în cele zece porunci.

Este si sensul metaforei din Patul lui Procust, celebrul roman proustian al lui Camil Petrescu, invocata si în Danton: „Totul este coruptibil“, conchide Gelu Ruscanu, întristat si nedrept.

Nimic nu este întreg si frumos si nici nu poate deveni.

Toate se împlinesc numai „pâna la o palma de pamânt“, spune Ruscanu cu un aer melancolic, dupa ce i se explica faptul ca eliberarea din temnita a muncitorului Boruga este mai importanta decât compromisul cu ministrul Justitiei.

El nu are înca privirea de gheata a lui Robespierre din Danton, doar o tristete calda care îi moaie timbrul, si se sinucide pentru ca nu mai poate judeca pe nimeni cu asprime.

Cel ce se omoara alearga dupa o imagine pe care singur si-a facut-o despre sine. Malraux spunea ca nimeni nu se sinucide decât pentru a exista. Ruscanu îsi trage un glont în cap pentru a supravietui ca incoruptibil.

MIRCEA GHITULESCU