Si am spus da. O poveste de iubire
Si am spus da. O poveste de iubire, continuarea bestsellerului Manānca, roaga-te, iubeste
Manānca, roaga-te, iubeste... si mai departe?
Elizabeth Gilbert s-a casatorit cu iubitul ei brazilian, īntālnit īn Bali.
De fapt, Liz si Felipe, traumatizati amāndoi de divorturile prin care trecusera, īsi jurasera sa nu se casatoreasca niciodata. Au fost obligati s-o faca - au fost aproape condamnati la casnicie de autoritatile americane de frontiera - doar pentru a putea ramāne īmpreuna pe teritoriul Statelor Unite.
La ceremonia de nunta īn cerc restrāns care s-a petrecut īntr-un orasel linistit din New Jersey, Liz a spus da. A spus-o din toata inima.
Dar pentru asta a trebuit sa-si īnvinga, īncetul cu īncetul, enorma reticenta fata de casatorie. Si a facut-o īn stilul ei: timp de aproape un an, calatorind cu Felipe prin Asia de sud-est, s-a documentat asupra casatoriei.
A īncercat prin orice mijloace - lecturi, discutii cu tot felul de oameni, apel la experienta familiei proprii - sa se īmpace cu batrāna institutie īnainte de a-i trece īnca o data pragul.
Iar pe drum a descoperit o seama de fapte interesante despre casnicie, pe care le īmpartaseste cititorilor cu hazul, inteligenta si compasiunea ei caracteristice.
Dincolo de aceste insertii socio-istorice", cum le numeste autoarea, noul memoir al lui Elizabeth Gilbert este o celebrare a iubirii, cu toate consecintele si complexitatea pe care dragostea adevarata, īn lumea adevarata, le atrage dupa sine īntotdeauna.
Autoarea a formulat cu simplitate, īntr-un interviu, concluzia noului ei volum: Casatoria e o stranie combinatie de vis si realitate, iar noi, cuplurile, ne petrecem viata īncercānd sa negociem granita dintre cele doua.
Am sa spun asta, pentru ca este, cred, cea mai importanta informatie din toata cartea: casatoria nu e un joc pentru oameni tineri.
