"Serban Cioculescu e un intelectual din clasa lui Paul Souday, sagace în observatii, abandonându-se cu voluptate comentariului filologic, restrângând, când e cazul, multele instrumente de care dispune pentru a face cu bisturiul incizia trebuitoare.

Vivacitatea si mobilitatea spirituala permit deplasarea ochiului critic pe toata întinderea peisajului literar, de la cronicari la ultimul debutant. (…)

Valoarea se integreaza într-o serie istorica larga, prilej de seducatoare incursiuni în istoria genului si, totodata, de ample referinte comparatiste. (…)

Definind cu precizie obiectul critic: opera si supunându-i-se fara ezitare, uitându-se pe sine, comentatorul e atent la toate elementele operei, de la ideologie la prozodie, în masura sa sugereze o atitudine estetica globala.

La dreapta si la stânga foiletonistului vor sta, asadar, un istoric si un filolog, doi secretari fideli, orientati în subiect, cu fisele doveditoare la îndemâna."

- Eugen Simion

"Interzicându-si caracterul apologetic, biografia nu s-a ferit sa aprecieze unele fapte, cu credinta ca nu a staruit prea mult asupra lor.

Am evitat sa dramatizam existenta unui erou al luciditatii, care si-a croit singur soarta.

Am cautat totusi, în treacat, sa înlaturam unele date false ale conflictului dintre scriitor si realitatile noastre din care a rasarit.

Sunt numai liniile indicatoare ale unei preocupari, careia îi vom da un alt cadru, cândva.

Caracterul binefacator, în ciuda unor prejudecati traditionale, al operei lui Caragiale, «pedagogia» ei nu se cadea dezbatuta într-o lucrare de biografie."

- Serban Cioculescu, Viata lui I.L. Caragiale, 1940